10/17/2013

despre muzică

Salutare prieteni!
Din start vreau să-mi cer iertăciune pentru posturile precedente. Nu ştiu ce a fost cu mine, dar deja am revenit la normalitate. Propun să vorbim în continuare despre muzică. Dacă ar exista un om, un tată sau e nu ştiu cine, a cărui muzică aş spune că asta chiar rupe, apropo mulţi mă întrebau recent de ce nu vorbesc despre chestii actuale, nu ştiu... ca proteste, bancă sau aeroport, uite acum vorbesc. Eu cred că cea mai mare muzică a fost realizată de acum în colo şi până dincolo de Formaţia Denis Judecătorul, împreună cu Smally. şi pe youtube o puteţi găsi, este plasată, despre o prietenă care.... mmm... staţi o clipă, cred că chiar am linkul





da. cam asta am vrut să spun.
urmăriţi-ne şi pe făisbuc

9/24/2013

Rup din mine

Eu nu ştiu. Credeam că o relaţie trebuie să-ţi ofere putere, încredere de sine, speranţe pentru un viitor mai bun. Dar tu te temi de mine. Sau îţi e frică de emoţii. Nu înţeleg de ce preferi să mă ţii la distanţă zile întregi, apoi când ne revedem, ne cuprindem, vorbim de parcă totul e în regulă, ne sărutăm ca cei mai îndrăgostiţi. Recunosc. Mi-am dorit o relaţie care să nu ceară prea multe obligaţii din partea mea. Ştiu că nu am timp. Şi de acum, timpul liber pentru mine devine un lux. Dar mi-am dorit o relaţie bilaterală, bazată pe încredere reciprocă. Zici că nu poţi să-mi oferi mai mult decât ce mi-ai oferit pân acum. Trăieşti cu clipa. Dar eu nu-ţi cer dragoste necondiţionată. Nu vreau să-ţi fur libertatea. Nici nu vreau să te fac dependentă de mine. Eşti o persoană puternică. Dar cred că te temi de sentimente. Nu sunt eu omul care să-ţi dorească rău. Oare nu meritam ceva mai bun?! Cred că fiecare din noi, merită mai mult. Am spus,  nu o dată, că meriţi tot ce-i mai bun!
Acum îţi mai spun doar atât:
Vreau să fii fericită, dragă Kira. Fii fericită în viaţa asta, (cu mine sau fără, asta deja nu mai contează), pentru că altă viaţă nu avem.

9/12/2013

Iubire de-o vară

... Transmite că mi dor şi vreau să-l văd...

şi mie mii dor de tine, draga mea. ştiu că în ultima perioadă lucrurile la noi nu au stat prea bine, am avut deficienţe în comunicare, se întâmpla să nu vorbim câte 2 zile, dar ştiu că va fi bine. Mai ales că ai recunoscut că nu-mi acordai suficientă atenţie. de azi totul se va schimba. de azi totul va fi altfel. de azi totul va fi bine. Noaptea asta voi dormi mai bine, cu toate că demult nu mi-ai spus Noapte Bună.
***
E Miercuri. trecut de ora unu. eram în Ungheni, făceam audit celor de la Le Bridge când tu m-ai sunat. eram foarte fericit să văd din nou poza ta pe ecranul telefonului meu. ştiu că am vorbit cam rece. M-ai întrebat despre mesajul tău de ieri. Am spus că nu ştiu ce să zic, cu toate că eul din mine striga că am un dor nebun să te cuprind, să te sărut. Am audit. Revin eu mai apoi. Mai vorbim.
Ora opt seara. am ajuns în Chişinău. plouă tare. dar eu ştiu că ploaia nu mă va opri să vin la tine. Trec repede pe acasă. iau o pătură, un pahar şi chibrite. Fuga cu automobilul pe la sora să iau o luminare de ceea mică, să o pun în pahar, pentru a reda o romanţă atmosferei. Mă opresc pe Alecu Russo să cumpăr flori. Nu am bani mulţi. E prima dată când am cheltuit toţi banii înainte să primesc salariul. Am luat cinci crizanteme. 15 lei bucata. azi e mult...  mi-am promis că am să vin la tine cu flori de cela frumoase, cu care se vine la nuntă. şi am să vin. data viitoare neapărat vin! azi vin cu crizanteme. nu îmi place celofanul cu care le învăleşte. şi nici cozile lungi.  - 10 centimetri şi o lentă verde le fac mult mai frumoase. ştiu că meriţi mai mult. şi va veni timpul când ţi le voi oferi. acum iarăşi plouă. repede înspre centrul. în parcul catedralei este un butic care face ceai bun, la pahar de cela pe care îl poţi lua cu tine. chioşcu e închis. fignea! la McDonalds tot fac ceai. cu toate că nu e atât de bun. dar ce fel de seară romantică, cu luminare, flori şi fără ceai. am găsit un loc de parcare linga Fourchette. e departe de casa ta, dar eu vin şi pe jos. şi iarăşi plouă. nu e problemă. eu am umbrela. te sun... sun... sun... eram gata să închid când am auzit vocea care îmi dă viaţă! ai fugit din baie ca să răspunzi la apel. ce fericit sunt! ăsta e chiar un semn bun! nu te reţin pe mult timp. aştept să revii după ce eşti din baie.
Am găsit scuanul liber. deja e şters. uite şi pătura e aranjată. ploaia ca prin minune s-a sfârşit. mai bate câte un vântuleţ şi picură de pe copaci, dar e frumos. chiar e frumos! ştiu că totul va fi bine. Am făcut ceaiul. Nu ştiu pe care îl preferi, deaceea am luat unul verde şi altul negru. Nu am răbdare până suni. te sun e. zici că usuci părul încă 2 minute. cred că revii peste 4 minute. am stat pe bancă deja 40 de minute. ceaiul începe să se răcească. nici paharul nu mai e călduţ. dar toatea astea sunt fleacuri. lumânarea încă arde. gestul mai mult contează.
nu mai am răbdare. te sun din nou. mirată, mă întrebi de ce aşa des te sun azi seara. ce ma apucat?! îţi spun că îmi e tare dor de tine şi vreau să te văd. zici că azi nu va fi posibil, dar eu deja sunt la tine la uşă.  de ce nu ţi-am spus că sunt aici de 50 de minute?! pentru că urma să fie surpriză. am vrut să te invit la un pahar de vorbă. dar tu pleci la restaurant cu olea. şi cu verişorsul ei să mâncaţi raci.
şi taxiul deja e comandat. înca nu eşti jos, dar eu deja îl văd cum vine să te ia de lângă mine...
m-am apropiat... te-am sărutat pe obraz... am zis că nu îmi permit să intervin peste planurile tale de aceea -mergi unde te-ai pornit.
- Mergi la ciocana?! Hai!
- Merg la ciocanna. dar eu îs cu automobilul. hai cu mine. te duc eu.
... dar tu nu puteai... sau nu doreai... taxiul deja era comandat. te-ai urcat şi ai plecat. o seară frumoasă să ai!

***

merg să-mi strâng catrafuţele şi spre casă. mă suni. cred că te-ai răzgândit.
vreai să stăm un pic. nu. tu mă întrebai de ce nu ţi-am spus că am venit. trebuia să fie o surpriză, draga mea...
pătura deja e în geantă. ceaiul e în pachet. caut o urnă unde să le las pe toate. prin apropiere nici zare de gunoi . deja ajung lângă Fourchette. mă suni din nou. cred că ai coborât din taxi. vreai să vin să te iau, să fii - să mergi cu mine. tu îmi spui să vin la villa nouă că mă vei aştepta acolo. dar eu nu ştiu unde e asta. după cerc la dreapta?! nu mă interesează pentru că nu am chef să vin acolo să vorbim, când puteam vorbi aici... iar tu ai fugit.
puteai să amâni comanda la taxi şi să stai un pic cu mine. câteva minute. nu era să te reţin pe mult timp. te-ai urcat în taxi. când s-a întors de după bloc şi a trecut, credeam că  mă vei vedea cum strâng luminarea şi florile... şi vei coborî. dar ai plecat...
ultima dată când m-ai sunat, prostul din mine credea că ai coborât şi vreai să vin să te iau. iar tu ai spus că mă aştepţi la restaurant. ai avut 3 ocazii atunci  să cobori din taxi. şi încă o sută pân la ciocana. dar tu ai ales taxiul... ştiam eu că nu îţi place automobilul meu.

am creat o situaţie foarte proastă. nu cred că m-am mai simţit vreoadată atât de aiurea ca în acea seară. ultimele 10 zile au fost dificile pentru mine. mă ucidea dorul şi faptul că mă ignori. tot mai des îmi amintesc despre convorbirea lui ionică cu o domniţă: las-l, nu-i acorda atenţie câteva zile, săptămâni, o lună. el dacă nu e prost - o să-şi dea seama şi o să plece.

pe drum m-a oprit patrula. nici actele nu le-a controlat. domnul ofiţer a spus că par a fi o persoană sinceră, cinstită şi mi-a urat drum bun.
ştiu că sunt prost atunci când mă îndrăgostesc. dar nu sunt şi orb ca să analizez situaţia reală

... nu mă aştepta că chiar nu vin. nu am plăcerea să fiu alături de cei care nu mă vor alături...

am suficientă stimă de sine, pentru a nu mă afla acolo unde nu sunt dorit. nu am reuşit să găsesc cuvintele potrivite cu care să te alint. dragă Olguţa, vreau doar atât: să fii fericită în viaţa asta, pentru că altă viaţă nu avem.

Cu Sfântul Ion Tăierea Capului pe voi!
eu am sărbătorit frumos

5/16/2013

Epilog

Ministerul de Externe şi Primăria Chişinăului ar trebui să-şi ceară scuze de la statul român şi de la întreaga Europa. Pentru că a permis manifestarea unui eveniment fascist chiar în centrul acestui stat chipurile proeuropean, chiar de Ziua Europei. Felicitări Moldova. Ai câştigat o victorie decisivă asupra bunului simţ şi a propriei demnităţi. Cu un astfel de spirit, îţi meriţi politicienii corupţi şi poliţiştii criminali; drumurile stricate şi şcolile surpate; satele fără braţe de muncă şi copiii fără părinţi. Pentru că de vreo cinci decenii încoace ai băgat capul în nisipul ignoranţei, şi se pare că nu ai de gând să-l scoţi niciodată.

5/09/2013

pentru că

Eu nu știu dacă am demnitate națională, dar vreau să cred că o am, iar astăzi e una dintre cele mai triste și umilitoare zile din viața mea, pentru că-i aud pe străbunei cum țipă în morminte, pentru că mă simt scuipat în suflet, pentru că permit să fiu scuipat în suflet, pentru că nu am ce face, iar dacă cred că am ce face, oricum nu am ce face, pentru că rușii, și după 200 de ani de dominație, și după 73 de ani de la a 2-a ocupație a Basarabiei, încă domnesc aici. Domnesc și serbează. Domnesc și fac ce vor ei, pentru că merită, pentru că ei sunt învingătorii pe care eu n-o să-i recunosc niciodată și din cauza cărora voi trăi toată viața cu o frustrare adâncă în suflet. Și toate, toate, toate, luate la un loc, știți de ce? Pentru că noi, moldovenii, chiar ne merităm umilința. Și nu încercați să mă contraziceți căci vă contraziceți pe voi înșivă.

2/16/2013

cum am fost agresat

O mică introducere
În ziua de miercuri, 13 februarie, căminul de pe strada Pentru Zadnipru 4/2 a fost deconectat de la energia electrică din cauza datoriilor. De joi pân vineri sora a stat la noi. E clar că e dificil să stai 3 zile fără lumină, când şi pentru a face mâncare e nevoie de energie electrică. Dar mai ales că trebuie să ai grijă şi de un copil mic. Vineri, pe la amiază, căminul a fost reconectat la lumină. Pe la ora 19.15 soara a fost apelată de către soţul ei şi înştiinţată că trebuie de urgenţă să vină să prezinte facturile achitate, de altfel îi taie lumina.
În 10 minute deja eram la faţa locului. Grupul de oameni făceau deconectări la etajul 3. Sora a prezentat facturile, eu am dus nepoţelul în casă, cumnatul a plecat la magazin.
Eu am luat camera şi am mers să documentez cazul. Era clar că se produc ilegalităţi.

Vedeţi ce-a urmat:


Acolo unde e întuneric pe câteva secunde, în timpul agresării, camera mea a cedat. Doamna care sare asupra mea, contabila ACC 55/37 a apucat de display şi dorea să-mi rupă camera din mâini. Femeia din stânga încerca să-mi scoată centura de siguranţă a camerei. Eram tras de ei în toate părrţile. Strigam disperat ajutor. Ceream ca cineva să cheme poliţia. Îi rugăm ă-şi dee seama despre ce fac, să nu mă agresezi  Erau prezenţi cel puţin 20 de oameni. Nimeni nu a sărit să mă ajute. Din spate un bărbat stătea cu pumnul gata să mă lovească. Doreau să mă scoată forţat afară şi să-mi lămurească drepturile cu pumnii. Tot acest calvar a durat nu mai mult de 2 minute. Nu ştiu cum am sărit din gloata ceea de sălbatici. La 19.33 am solicitat intervenţia poliţiei. Peste 10 minute, am urcat cu 2 poliţişti. Omul legii a întrebat cine e persoana care m-a agresat. Contabila a zis: ca să nu mă căutaţi - eu îs. Şi a sărit iarăşi asupra mea. Camera din nou a cedat.

În spatele înregistrării, un cetăţean revoltat striga la mine întrebându-mă dacă am să-i pltătesc eu carnea din frigider care i s-a stricat....

Cel puţin 3 nereguli pe care eu le-am depistat:
1. căminul a fost deconectat de la lumină fără un aviz de preîntâmpinare
2. acel grup de agresori tăiau umina duă bunul plac, fără a întocmi cel puţin un proces verbal
3. contabila strângea bani de ladatornici fără a oferi cel puţin o recipisă

Am fost la comisariatul nr.2 şi am depus o plângere pe aşa zisa contabilă. Urmează să prezint dovezile video.

Credeţi că aceşti oameni au auzit de Constituţie?!
Ştiu ei oare despre Articolul 34?


Prieteni, voi ce părere aveţi?



1/08/2013

Urătura lui Moş Vasile

Aho Aho opriţi aici şi pocniţi vârtos din bici.
Acum, când se duce anul, nea Vasile Moldovanul
Îşi medaliază neamul.
În anul vechi care-a trecut, eroi ţara a avut
Tot i-am apreciat după cât au meritat
Şi azi îi apreciem, şi medalii o să dăm
Să ştim câţi eroi avem.

Medalia CAPRA TRAGE OAIA FACE
Astăzi va fi înmânată scumpei noastre Alianţe
Aştia îs ca cei trei iezi, dragii mamei cucuieţi
În trei zic că hotărăsc, maiapoi se buimăcesc
Între ei se mai sfădesc. Nu ştiu cine ce-a făcut
Şi pe cine-i de bătut.
Scot sau nu scot ei zăvorul, da au supărat poporul
Ori s-apucă toţi de lucru, ori precis îi papă lupul.
Să-i votăm, să nu-i votăm, asta încă mai vedem
Dar medlie le dăm.
Mai sunaţi din zurgălăi şi strigaţi cu toţii hăi!
Roată uăi!

Medalia UNDE DAI ŞI CINE PLEACĂ
Anul ăsta ni-l arată pe eroul năzdrăvan
Iura Muntean - nastaiaşii moldovan
Îi înalt, cum îs şiuhalii
Mintea nu se prea zăreşte, probabil i se odihneşte
Dar cu pumnii mult munceşte.
Iaca paznic la livadă el ar face multă treabă
Nime-acolo nu se bagă ca să eie vreo prăsadă
dacă el ar sta de pază
Dar aşa în Parlament el se bate permanent
Se paote sau nu se poate, el bagă, el scoate
le hotărăşte pe toate dând cu pumnii pe sub coaste.
Pe Şelin în Parlament l- adus, să- privim toţi ca pe urs
Cu îmbrânceli şi lupchii l-au dus pân în bârlog
Nu cum crezură dânsul să îl ducă ca pe-un... ou

Părea că nu e Şelin dar... Lenin o intrat
Of, e Şălin sau Ilici, ia pocniţi băieţi din bici

Roată uăi!!!

12/02/2012

Examenul țării noastre


Am auzit că moldovenii care vor să lucreze în Federația Rusă trebuie să știe limba rusă, obligatoriu. Și nu așa, dar trebuie să treacă un examen la limba rusă ca să se convingă angajatorul și cei de acolo că muncitorul venit de după dealuri știe limba rusă. 
Și acum, eu am stat și am analizat chestiunea asta, așa, la mintea cocoșului. 
Băi, da rușii de acolo de la dânșîi de acasă, ei oare nu știu că dacă vin niște moldoveni din Rep. Moldova la lucru în Rusia, ii oare nu știu că Rep. Moldova o făcut cândva parte din Uniunea Sovietică?! Toătă lumea știe. Și ei oare nu știu că dacă Rep. Moldova o făcut parte din Uniunea Sovietică, ap cetățenii din Rep Moldova cam tăți știu limba rusă. Trebuie să treacă numaidecât un examen. 
Ca să și?! 
Ca să clarifice dacă n-o uitat rusa între timp, sau ca să se clarifice cât de bine o știu? Asta mi se pare un fel de abuz. Eu înțeleg dacă aveau aceleași pretenții de la un muncitor venit din Iran, or din Afganistan, din Turcia, din Olanda ori din Belgia, din Anglia, din Franța ori din America. Mă rog, nu știu câți muncitori se duc să lucreze numaidecât din Elveția ori din Norvegia, dar se mai duc. Eu înțeleg pe dânșii să-i testeze. Dar cetățenii din Rep. Moldova, despre care toată lumea știe că o făcut arte din Uniunea Sovietică, ei de ce fac abuzul ista? Noi, de pildă, de ce nu impunem rușii veniți să muncească la noi unor examene de limbă română, să vedem cât de bine știu ei limba română.
Aaaa... clar. Dapoi stai oleacă. Noi o să zicem că la noi, cetățeanul rus, venit el ori născut aici, nu trebuie să se opintească să se chinuie să învețe româna. Că noi dacă ceva, o să vorbim cu dânsul în rusă și el o să înțeleagă că noi înțelegem și noi o să ne înțelegem și o să fie totul bine. Ce să mai pierdem noi vreamea să-l întreb pe rus dacă cunoaște româna, și cât de bine o știe, și dacă vre să se angajeze atunci trebuie numaidecât să știe româna. Da de ce? Lasă că pe noi o să ne umilească rușii mai departe. Și la noi acasă, și la dânșii când ne-om duce să ne angajăm O să ne pună să dăm examene la limba rusă să vadă dacă nu cumva am uitat limba rusă, că, mă rog, după ce o picat Uniunea Sovietică, o trecut ceva vreme și s-o mai născut și copchilăraie. Deci nu se știe cât de bine știu ei limba rusă. Dar muncitorii din Federația Rusă care vor să vină, ori îs aici și vor să muncească în Rep. Moldova, ei nu trebuie să treacă nici un examen, și nici nu se pune problema că ar trebui să știe româna. Ia uite măi băiete, să învețe rusul o limbă străină! Sau ce? Poate vă închipuiți o situație așa în care vă duceți în federația rusă, să vreți să cumpărați ceva într-un magazin, să intrați acolo și să spuneți: даите мне пожалуста бухарку хлеба, de-o pildă, și vânzătoarea să vă spună, vă rog frumos să vorbiți în română. Lla noi, dacă nu știți,vorbim în română. Sau dacă nu sunteți de-acord, vă rog să părăsiți magazinul nostru. Vedeți, așa o situație este imposibilă. Este o situație utopică. Dar iaca la noi asta nu e utopi. La noi nu e utopic să intri în magazin, ori să chemi taxiul și să auzi: пажалуста па руссски, sau și mai rău а па челавечиски можна?
Stiți? Adică nu toată lumea înțelege chestiunea asta. Asta e o chestiune adâncă. De pildă, frații noștri români, ar trebui să le traduc și să construiesc un întreg scenariu. Iaca închipuiți-vă că vă duceți la Chișinău și vreți să întrebați ceva, și nimeriți peste o doamnă ori domnișoară, așa mai împopoțonată, pe care ați decis că mai bine ar fi să vă dăie răspuns la întrebare. Și o întrebați: Nu vă supărați, cum aș putea ajunge la monumentul lui Ștefan cel Mare?!  Și atunci e posibil să aveți o surpriză neplăcută, dacă doamna drăguță, blonduță și fardată excesiv, cu ochii mari albaștri, s-ar întoarce și va spune: pa ruschi pojalusta, ceea ce s-ar traduce – vă rog în rusă – să nu vă mirați. Ceva asemănător ar fi cum ați merge prin Chișinău peste vreo 20 de ani, ați întreba un trecător cum puteți să ajungeți la bibliotecă, iar acela ar spune: in english please. E absurd. He he. Numai la prima vedere. La noi absurdul ista are loc demult. El se întâmplă. E în plină desfășurare.
Contează datele concrete ale problemei, care sunt următoarele: noi suntem o bucată de Românie tăiată și limba în care am crescut și am învățat, pe lânga limba rusă, pe care avem onoarea s-o știm și nu e rău deloc, dar totuși, limba noastră e română.
Aaaa... că ne-am corști, că o venit ofițerimea rusă aici, că a fost un program special de ocupație în care au fost trimiși ruși peste ruși aici la noi la călduț, la vinișor bun, la fete frumoase. Că au venit, s-au aranjat, au avut primele posturi, și au avut privilegii. Asta nu discutăm. Dapoi cum să discutăm noi. Heee...


10/14/2012

La Mulți ani, Chișinău!


Cu ocazia celei de a 576-a aniversare în istoria devenirii orașului Chișinău și a sărbătorii Hramului, redacția blogului nostru are deosebita plăcere să adreseze alese urări de sănătate, bucurie și prosperitate tuturor cititorilor noștri.

Urăm bătrânului, veşnic tânărului şi dragului nostru Chişinău tradiţionalul „La mai mult și la mai mare!”, iar Dumneavoastră, stimaţi  chişinăuieni, – „Sărbători fericite!”



10/08/2012

Visul

Azi noapte am visato pe fata de care eram îndrăgostit toată vara. A doua noapte la rând.
Probabil că nu ar trebui să scriu aici despre subiecte atât de importante, s-ar putea să creez o cataclizmă naturală. Sunt subiecte mai interesante de discutat gen politică, internet, serviciu. Dar poate că din cauza asta afară s-a răcit aşa brusc şi trecem din vară direct în iarnă. Nu ştiu.
Cert e că fetiţa încă nu a ieşit din mintea mea. Iar asta nu e bine. Şi eu ştiu de ce. Mai ieri s-a împlinit exact o lună de când nu e...

Avante!

9/26/2012

26 Septembrie - Ziau Europenă La Chişinău

Mie mi-a plăcut Chişinăul de azi.
Oameni care aşteaptă transportul public în staţie. Zebre un pic mai libere de şoferi nedisciplinaţi. Un oraş fără multe rutiere. Doar 3.

Eu susţin transportatorii. Domnilor, protestaţi! Nu ieşiţi la serviciu.
Eu susţin CMC. Domn Primar, nu acceptaţi majorarea de preţ. Cel puţin pân nu vor începe să respecte regulile.

Vrem mai multe troleibuze noi.
Şi autobuze!

Cu drag,
al vostru pieton, călător prin troleibuz, Ion de la Ciocana.

8/14/2012

Mâncare, Sex și Rock&Roll

Gătitul mâncării e ca sexul. 
De la început e greu. Prima oară poate fi  chiar și dureros. Uiți pe alocuri să adaugi sare, nu îți prea dai seama de care elemente ai nevoie și cel mai dificil, dar și interesant, e că nu cunoști ce vei primi în final. Ceva mai arzi, la alt ceva nu ții focul cât trebuie. Asta îți permite să experimentezi. Cu cât tot mai mult o practici, începe să-ți placă, iar când guști din produsul final al procesului de creație - îți dai seama că a fost interesant și mâine o vei face din nou cu un mai mare entuziasm.

Plăcerea adevărată constă în cale parcursă spre succes, și nu în rezultatul final.

8/03/2012

Averea la vedere


Azi în căutarea cardului de memorie mi-am  dezbrăcat geanta. Poftim-pojalusta, nu cred că îi e interesant cuiva ce am eu acolo:


































Vreun gopnic de la ciocana, după ce îmi va ciordi geanta va rămîne dezamăgit.

 * Acolo va găsi un dispozitiv optic format din două lentile fixate într-o ramă, care se pune pe ochi (sprijinit pe rădăcina nasului) şi care are ca menire de a apăra ochii de lumina puternică solară;
* un material 10*10cm cu care încerci să menţii în permanenţă curăţenie dispozitivul de mai sus
* Focul mult necesar;
* O nacleică de binefacere, pe care de când am primito niciodată nu am lipito şi pe care pur şi simplu uit să o zvârl; sau o voi face cadou cuiva, pe barbriz la unul care sa parcat neregulamentar şi îmi încurcă să merg pe trotuar;
* Carnet de la care se cacă în pantaloni pseudointelectualitatea globală. Calcule, notiţe şi texte de dragoste. Un atribut absolut indispensabil gopnicului de la Otovasca;
* Cheile de acces în incita locului permanent de trai;
* Nişte gume,  bumboane, şerveţele şi un toc.

Cele mai de sus a fost spam interesant doar unora. Restul să ignore. Flăsca oricum nu e aici.

Cam atât.

7/29/2012

Floricelele Silvicuţei

Eu nu-s mare Chagall, da câte o fotografie frumoasă cu oamenii care-mi plac, mai fac din când în când:



































Silvicuţa, fie ca petala adăugată astăzi la trandafirul vieţii să fie cea mai colorată din câte ai avut până acum!

Cu drag, al tău Boris.

7/04/2012

Sărăcia - o boală mentală


V-aţi gândit vreodată că sărăcia ar putea să fie de fapt o boala? Da da. O boală, nu un fenomen economic, social sau cum e explicat el aşa ştiţi: neajunsuri, situaţie politică nefavorabilă. Să privim problema asta frontal: Cine ne-a învăţat pe noi că banii nu aduc fericirea? Cine ne-a învăţat că banii îs ochii dracului? Cine ne-a învăţat că banii pot să te destrugă şi mai importantă e prietenia şi sănătatea şi pacea pe pământ, dar banii îs pe ultimul loc. Cine ne-a învăţat? Ideologia comunistă ne-a învăţat. Şi creştinismul pe de altă partea ne-a învăţat că banii sunt ochiul dragului şi nu trebuie să pui preţ pe avere, pe bunuri, că acestea nu aduc fericirea, că nu ştiu ce. Şi când te uiţi la dânşii, la propagandiştii ăştia care o trâmbiţat de-a lungul istorii că banii trebuie de lăsat pe ultimul plan şi că pe primul loc e omenia, când ne uităm la dânşii cât au agonisit, cât au pus deoparte, ce limuzine au ei, ce băşi (o băhă – două băşi), unele blendate ca să se păzească  că se vede că au ceva pe suflet că aşa omul degeaba nu se păzeşte. Are acolo o muscă pe căciulă. Şi când stăm  şi analizăm chestiunea asta apoi înţeleg un lucru – că noi poporul, oamenii simpli, am înghiţit zeci de ani la rând minciuni, pe noi ne-au învăţat că banii nu trebuie luaţi în calcul pentru că banii ne distrug reputaţia, că fericirea nu constă în bani, că mai scumpă e sănătatea. Adica ajungând la bătrâneţe şi observând că sănătatea e din ce în ce mai şubredă şi observând că pe de o parte trebuie să cumpărăm o grămadă de medicamente dar bani nu avem, apoi  atunci cum se întoarce ecuaţia asta că sănătatea e mai importantă decât banii dar când ajungi cu sănătatea la pământ apoi ai nevoie de bani ca să o întreţâi cât de cât. Apoi nu este pân la urmă că sănătatea şi banii se întreţin reciproc, ca dacă de pildă eşti bolnav şi n-ai bani, despre ce sănătate mai merge vorba?! Cine are nevoie de noi dacă suntem săraci lipiţi pământului aicea. Cine? Poate că  ne facem nişte prieteni aşa ca de-al de noi, cu care mai stăm, ne mai plângem, mai dugim şi ne mai jăluim.
De ce am spus eu mai devreme că sărăcia e o boală, a minţii.  Că pe noi de mititei ne-au învăţat că să ne ferim de bani. De ce? Ca să ajungă altcineva la banii de care ne ferim noi. Asta a fost ideologia lor. Pe asta s-a bazat şi se bazează în continuare filozofia comunistă şi mulţi hamăie de peste gard: da şi? Că capitaliştii îs tot aşa!
Nu-s tot aşă! Capitaliştii nu te învaţă că banii nu aduc fericirea. Capitaliştii te învaţă foarte simplu: ai minte, ai talent, munceşte şi ai să câştigi. Fiecăruia după capacităţi. Dar la comunişti era fiecăruia după cerinţe. Astra a fost un vis frumos care s-a transformat într-un coşmar. Ce promova comunismul? Prietenii, egalitate, bucurii de viaţă, gratuitate. Mai ţineţi minte când eram noi mai mititei şi ni se povestea că după anul 2000 o să intrăm în magazine şi nu o să folosim niş bani niş nică pentru ca să muncim cu  toţii şi nu o să mai fie nevoie de bani. Pentru că fiecare o să eie cât vre. Ehhh. Dapoi nu  există aşa cât vre. Nu există pentru că omul vre fără capăt. E un animal nesătul. Numai societatea şi legile îl ţin aşa să stăie în loitrile lui să nu sară calul. Dar dacă ar fi aşa după mintea lui ar fi anarhie peste tot. Ar umbla oamenii cu bâtşile şi doamne fereşte ce ar fi.  Iaca imaginaţi-vă dacă n-ar exista pedepsile. Dacă n-ar exista puşcării. Ş-apoi dacă n-ar exista biserica. Dacă n-ar exista frica de Dumnezeu, cum s-ar spune. Să nu uităm – foarte multă lume nu face rău nu deatâta că ei au o moralitate sau educaţie, dar deatâta că ei se tem de pedeapsa de Dumnezeu, le e frică de iad, deatâta se comportă cât de cât echilibrat. Să ne imaginăm că nu există nici frica de Dumnezeu şi nici legile. Cum ar arăta societatea? Deatâta schimbarea trebuie să se pornească de la modul de gândire. Dacă noi o să înţelegem de ce suntem săraci,  apoi atunci apar şanse în plus să ieşim din sărăcie. Dar dacă nu o să înţelegem că suntem săraci din cauza modului nostru de gândire – apoi nu o să ieşim din sărăcie pentru că noi o să căutăm tot timpul responsabilii din exteriorul nostru. Dar eu cum am spus mai devreme – sărăcia e o boală. Deatâta în închiere vreau să spun aşa: până când nu o să abandonaţi gândirea asta învechită împregnată de ideologia comunistă, gândirea dogmatică, fundamentalist creştină care zice că banii nu aduc fericirea, ca banii nu contează. Asta e o gândire negativă. Închipuiţi-vă că banii îs nişte animăluţe mititele. Animăluţele ăstea simt că nevoastre sunteţi aşa, vă uitaţi chiorâş la dânsele, scuipaţi în direcţia lor, apoi ziceţi că-s rele, sunteţi încordaţi, înfricoşaţi oleacă de dânsele şi ele respectiv o să vă mârâie şi no să se apropie, o să vă dăie târcoale şi o să fugă la alt cineva care o să le deie ceva de mâncare, o să le primească. Înţelegeţi metafora? Apoi aşa e şi cu banii. Eu nu spun acum că trebuie să trecem extrema şi să dornim cu banii în pat, să avem o relaţie erotică. Cred că sunt nebuni şi de ăştia. Precis. Lumea e mare. Noi vorbim despre o relaţie echilibrată pentru că banii e prietnul omului acel care ştie să-i gestioneze şi duşmanul celui care nu ştie să aibă grijă de ei. Banul dispreţuit fuge de om.

6/23/2012

Ce mai faci?


Răspunsul nostru la întrebarea „Ce mai faci?" pare un lucru lipsit de importanţă. Dar noi trebuie să răspundem la această întrebare de cel puţin zece ori pe zi, şi poate chiar de 50 de ori pe zi. Aşadar, nu este chiar un lucru neimportant. Reprezintă o parte importantă a conversaţiilor noastre zilnice.
Când cineva te întreabă „Ce mai faci?", ce răspunzi? De obicei, răspunzi doar în câteva cuvinte. Şi totuşi, acest scurt răspuns spune foarte multe despre tine şi despre atitudinea ta. De fapt, acest răspuns chiar îţi poate modela atitudinea.
Am observat că răspunsurile la întrebarea „Ce mai faci?" pot fi împărţite în trei categorii: negative, medio­cre şi pozitive. Să analizăm acum aceste trei categorii şi câteva dintre răspunsurile obişnuite pentru fiecare din­tre ele.

Răspunsuri negative
Răspunsurile negative la întrebarea „Ce mai faci?" includ fraze de genul:
 „Prost"
„Groaznic."
„Sunt obosit"
„Se putea şi mai bine."
„Slavă Domnului că e vineri."
„Sunt mai bătrân cu o zi şi mai sărac cu un leu."
„Nu mă întreba."
Când cineva răspunde „Nu mă întreba", ştiu că situaţia va deveni neplăcută. Persoana respectivă va în­cepe să se plângă de diverse aspecte şi mă va face să re­gret că am întrebat-o „Ce mai faci?"
Îi deplâng cu adevărat pe cei care au o abordare de genul „Slavă Domnui că e vineri." Gândeşte-te la ce îşi spun în sinea lor — „Luni, marţi, miercuri şi joi sunt zile cumplite în fiecare săptămână." Pentru aceşti oa­meni, patru cincimi din săptămâna lor de lucru repre­zintă o perioadă îngrozitoare! A cincea zi, vinerea, este „suportabilă" doar pentru că ştiu că urmează două zile libere! Este oare acesta un mod în care să trăieşti? în­cepi să înţelegi felul în care aceste expresii negative îţi pot otrăvi atitudinea... şi au capacitatea să tragă înapoi şi alte persoane?
Răspunsurile mediocre
Cei din această categorie se află pe o treaptă supe­rioară celor din grupul negativiştilor, dar ar putea să îşi îmbunătăţească atitudinea considerabil. Iată câteva dintre lucrurile pe care le spun:
„Sunt bine" „Nu prea rău." „Ar putea fi şi mai rău" „Ca de obicei/' „încerc să rezist." „Bine."

Ţi-ai dori să petreci mai mult timp împreună cu o persoană care e de părere că viaţa „nu e prea rea"? Este oare acesta genul de persoană cu care ai vrea să închei o afacere? Când folosim astfel de cuvinte, ne diminuăm energia. Îţi poţi imagina oare o persoană care să spună „Ar putea fi şi mai rău" şi să aibă, în acelaşi timp, o ţi­nută dreaptă... şi mult entuziasm? Desigur că nu. Aceşti oameni par să nu fi dormit de două zile.
Adevărul este că oamenii care folosesc cuvinte me­diocre vor avea o atitudine mediocră... si vor obţine rezultate mediocre. Şi ştiu că nu asta îţi doreşti!

Răspunsuri pozitive
Există, totuşi, şi o abordare pozitivă. Ea le aparţine oamenilor entuziaşti, care spun:
„Grozav." „Fantastic." „Minunat." „Excelent." „Super." „Sunt în culmea fericirii."
„Nici că s-ar putea mai bine."
Cei care folosesc cuvinte po­zitive păşesc cu mai multă încre­dere şi tu însuţi te simţi ceva mai bine pentru simplul fapt că te afli în preajma lor. Fii sincer. Cum te-ai simţit când ai citit lista cu răspunsuri pozitive? Nu ştiu ce reacţie ai avut tu, dar eu m-am simţit mai plin de energie după ce am citit-o. Aceştia sunt oamenii pe care aştept cu nerăbdare să îi întâlnesc astăzi. Aceştia sunt cei care vor ajunge probabil să colaboreze cu mine.
De ce nu citeşti încă o dată lista cu răspunsuri nega­tive şi pe cea cu răspunsuri mediocre? Citeşte-le cu voce tare. Cum te fac să te simţi? Deprimat, cu siguranţă!
Dacă aş putea să aleg, aş prefera să mă aflu în preajma oamenilor cu o atitudine pozitivă şi plini de viaţă... spre deosebire de aceia care simt negativişti şi apatici. Există o veche zicală care spune că fiecare dintre noi lu­minează o cameră - unii atunci când intră... iar alţii atunci când ies! Tu vrei să fii o persoană care luminează camera atunci când intră!
Cât despre mine, atunci când cineva mă întreabă „Ce mai faci?", de obicei răspund „Grozav!" Acest răs­puns proiectează o atitudine pozitivă asupra celeilalte persoane şi pe măsură ce îl repet mă simt din ce în ce mai grozav!




Apropo, ce mai faci?
Deja te aud spunând
G-R-O-Z-A-V!

6/16/2012

ultimul text despre politică


New media este un concept care a modificat înţelegerea comunicării de masă, adăugându-i noi caracteristici şi conţinuturi şi influenţând, în acelaşi timp, prin aplicabilitatea sa, comunicarea în general, comunicarea politică şi marketingul politic, în special. În Moldova, ca de altfel şi în alte state central şi est-europene, marketingul politic se reduce, de cele mai multe ori, la marketingul electoral. În acest sens, implicaţiile new media în comunicarea politică au determinat o schimbare a modului de comunicare, a strategiilor şi desfăşurării campaniilor electorale, introducând un nou spaţiu combativ: mediul online.
În Republica Moldova, Internetul s-a răspândit cu rapiditate în toate mediile societăţii. Totuşi, dintr-un anumit punct de vedere, clasa politică a adoptat cu entuziasm noul mediu de comunicare, pentru ca, la scurt timp, aceasta să nu-l valorifice îndeajuns în raport cu eficienţa lui.
Prestaţia notabilă a politicienilor pe site-urile de socializare le-a adus un capital de simpatie, convertit în campaniile electorale în capital politic. În contextul unei societăţi aflate sub influenţa erei digitale şi a erei informaţionale, aşa cum o numeşte Manuel Castells, constituie o eroare politică de proporţii ca un politician să nu aibă o pagină web sau un blog şi desigur un cont pe Facebook. Potrivit cercetării efectuate în luna mai 2012, 44% (ceea ce reprezintă 45 persoane) din deputaţii actuali ai parlamentului au o prezenţă on-line, dintre care doar 22 parlamentari au o activitate sistematică. 
(click pe imagine pentru calitate HD)

Putem doar să presupunem că un număr mai mare au atilizat comunicarea on-line doar pe durata campaniei electorale. Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM) numără 16 deputaţi cu un cont pe Facebook, dintre care unul întreţine şi un blog (Şupac Inna), zece din ei având o prezenţă activă. Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM) are 9 deputaţi cu cont pe reţeaua de socializare Facebook, doar un blog activ, al lui Veaceslav Ioniţă, 5 din ei fiind activi. 
(fă click pe imagine ca să vezi ce ascunde)

Partidul Liberal (PL) însumează 3 bloguri, cu 6 conturi pe facebook, activi fiind Mihai Ghimpu şi Valeriu Munteanu. Partidul Democrat din Moldova are 6 deputaţi cu cont pe facebook, dar se exprimă pe blog doar Marian Lupu. Deputaţii neafiliaţi Igor Dodon şi Mihai Godea înregistrează cele mai mari succese, ambii actualizând atât contul de pe facebook, cât şi blogurile personale. Totuşi Igor Dodon e primul care a atins numărul maxim de prieteni, astfel putem afirma că este primul politician moldovean care a utilizat cu succes mediul on-line.
În Moldova, Facebook a cunoscut o rapidă expansiune, fiind reţeaua de socializare adoptată de majoritatea internauţilor. Succesul acesta i-a determinat pe unii politicieni să se adapteze noului curent, astfel încât aproximativ 22% dintre parlamentari întreţin o comunicare cu poporul, pe Facebook. Ca şi la bloguri, tendinţa este de a folosi pagina de Facebook sub forma promovării imaginii publice şi, mai puţin aceea de a relaţiona cu comunitatea online. Astfel Mihai Ghimpu, preşedintele PL, are un număr maxim de prieteni şi o pagină cu 54 de fani. Colegul de partid, Corina Fusu, l-a avansat în popularitate pe facebook, având 357 de fani pe pagină. Din PLDM, doar Chiril Lucinschi a atins numărul maxim de prieteni şi aici s-a oprit. Pagina lui Igor Dodon, a adunat până în prezent doar 61 de „fani”, probabil din motiv că nu o promovează şi are mai mult „gunoi” pe ea, decât informaţie. Politicianul cu cei mai mulţi „prieteni” pe Facebook este Vlad Plohatniuc, a cărui pagină a adunat, până în prezent 1556 de „fani”.

(deamu ştii ce ai de făcut)


 Marian Lupu nu se grăbeşte să-şi facă o pagină publică, limitânduse doar la lista de prieteni.
Ca o caracteristică generală, politicienii moldoveni cu cont pe Facebook preferă să posteze mesaje oficiale impersonale, informaţii şi imagini referitoare la activitatea lor în politică sau în partid, chiar fotografii de familie, din călătorii, şi, în mod excepţional, interacţionează direct cu prietenii din lista lor, potenţiali simpatizanţi.
Potrivit site-ului unimedia.md, putem observa că peste 230.000 de moldoveni au cont pe Facebook, dar numai 20 de parlamentari moldoveni consideră necesar de a comunica prin acest mijloc cu electoratul. Chişinăul nu este doar cea mai mare concentraţie de alegători din Moldova, este şi un test electoral pentru un public bine informat şi de masă. Contează mult mai mult mesajele, dezbaterile, offline-urile şi mai puţin cumpăratul de lideri loclali şi împărţitul cadourilor electorale.
În epoca noastră de imbecilizare comunicaţională, dacă marii criminali precum Adolf Hitler, Iosif Visarionivici Stalin ori Ossama ben Laden ar avea blog, ar fi cele mai citite. Fiind însă mai inteligenţi decât cetăţenii virtuali, respectivii ar acţiona imediat pentru a determina dinamizarea participării la acţiunile lor politice radicale.

5/04/2012

Minunata experienţă a iubirii



Amintirea iubirii nu se uită niciodată. Ea ne dă târcoale, ne ghidează şi ne influenţează mult timp după ce sursa de stimulare a fost ştearsă. Nu este nicio noutate în asta. Fiecare persoană care a fost mişcată de dragostea adevărată ştie că aceasta lase urme adânci în suflet. Efectul dragostei durează deoarece ea este de natură spirituală. Persoana care nu poate fi stimulată prin intermediul dragostei este lipsită de speranţă – este moartă, chiar dacă dă impresia că trăieşte.
Întorceţi-vă în timp şi scăldaţi-vă mintea în frumoasele amintiri ale dragostei trecute. Vor atenua influenţa grijilor şi supărărilor din prezent. Vă vor oferi o sursă de evadare din realităţile neplăcute ale vieţii şi poate- cine ştie? – mintea dumneavoastră va genera, în timpul acestei retrageri temporare în lumea fanteziei, idei sau planuri care pot schimba întregul dumneavoastră statut financiar sau spiritual.
Dacă vă consideraţi nefericit pentru că „aţi iubit şi aţi pierdut”, îndepărtaţi acest gând. O persoană care a iubit cu adevărat nu poate pierde niciodată în totalitate. Dragostea este capricioasă şi temperamentală. Apare când vrea şi se depărtează fără niciun avertisment. Acceptaţi-o şi bucuraţi-vă de ea atât timp cât există, dar nu vă gândiţi la ce se va întămpla atunci când va dispărea. Îngrijorarea nu o va aduce niciodată înapoi.
Renunţaţi, de asemenea, la gândul că dragostea nu vine decât o singură dată. Dragostea poate veni şi pleca de nenumărate ori, însă nu există două experienţe de iubire care să-l afecteze pe individ în acelaşi mod.poate există, şi de obicei există, o experienţă de iubire care lasă în suflet o amprentă mai profundă decât toate celelalte; toate experienţele sunt benefice, cu excepţia cazurilor în care devenim plini de resentimente şi de cinism atunci când pleacă dragostea.
Nu ar trebui să existe dezamăgie din dragoste şi nici nu ar exista, dacă oamenii ar înţelege diferenţa dintre dragoste şi sex. Principala diferenţă este aceea că dragostea este spirituală, în timp ce sexul este biologic. Nicio experienţă care atinge sufletul omului cu o anumită forţă spirituală nu poate fi dăunătoare, decât prin ignoranţă sau gelozie.
Dragostea este, fără îndoială, o experienţă extraordinară. Îl face pe individ să fie în comunicare cu Inteligenţa Infinită. Atunci când este corelată cu emoţiile romantismului şi ale sexului, îl poate conduce pe individ pe scara efortului creator. Emoţiile dragostei, sexului şi romantismului sunt laturile eternului triunghi al realizărilor care nasc genialitatea.
Dragostea este o emoţie cu multe laturi, nuanţe şi culori. Însă cea mai intensă şi arzătoare dintre toate este sentimentul care apare atunci când se îmbină iubirea şi sexul. Căsniciile care nu sunt binecuvântate cu eterna afinitate a dragostei, echilibrată şi proporţionată cum se cuvine, nu pot dura prea mult şi nu se pot numi „fericite”. Într-o căsnicie, fericire îmbinate aceste două emoţii frumoase, apare o anumită stare de spirit, mai apropiată de cea spirituală.
Atunci când romantismul se îmbină cu iubirea şi sexul, obstacolele dintre mintea limitată a omului şi Inteligenţa Infinită sunt distruse. În acel moment se naşte geniul!


2/11/2012

Post ca la urmă


Ştiu ceva despre tine.
Vei răspunde la o întrebare... la orice întrebare... la toate întrebările. Vei răspunde, chiar dacă nu cu voce tare. Vei răspunde cel puţin în minte, chiar dacă nu cunoşti răspunsul.
Da cum la tine?
Eu aşa, o vorbă două şi am plecat.
M-a sunat Filat şi o zis că dacă nu scriu ceva pozitiv despre miniştri ap o să fie rău. După cum vedeţi, nu am scris nimic de bine. Cred că le este rău.
Şi mai vine un 14 februarie. Şi hai să facem labă în timp ce ne uităm la poze cu fete frumoase. Planurile mele pentru acest 14 februarie vor fi fix ca şi cele din anul trecut, da fix în fix, extraodrinar de fix, că mai fix şi nici nu se poate - fix o pulă. Da tu ce planuri ai? Şi cum crezi, mie nu mi-i pohui? Corect. Mie mi-i pohui, să sărbătrim aceasta, să faqcem un Pohui party şi fut... am trecut la altă temă. Mie îmi place Chişinăul, dar nu îmi plac oamenii care trăiesc în Chişinău. Datorită lor, oraşul a ajuns ca un rahat cu lumini.

Altă temă e că nu mai scriu aici. Nu am ce să vă povestesc. Cu vreo 8 ani în urmă la noi era puţină informaţie şi dubiaosă. Dar datorită democratizării şi dezvoltării statului nostru inteligent, informaţia în doar câţiva ani a devenit multă. Foarte multă - şi dubioasă. Principala schimbare de sistem nu e politica - e trecere de la sistemul dualist de gândire la sistemul confortabil al luptei între bine şi rău. O apărut un milion de blogeri care scriu despre politică. Tot atâţea analişti care o vorbesc şi ca şi cum o critică. Nu mai are rost să scri şi eu despre toată huineaua asta. De parcă cineva ar citi şi ar influenţa opinia mea în luarea deciziilor lor.

NU plecaţi nicăieri. Fiţi pe fază. Peste 40 de ani voi mai posta un articol nou nouţ, la fel, plagiat cu cuvinte fix din dex.

De zilele îndrăgostiţilor nu vă doresc nimic. Da pentru ca să nu vă doară capu de duă beţâie - beţi mai multă apă. şi nu uitaţi să folosiţi prezervativele când vă futeţi cu mintea.