pentru că

Eu nu știu dacă am demnitate națională, dar vreau să cred că o am, iar astăzi e una dintre cele mai triste și umilitoare zile din viața mea, pentru că-i aud pe străbunei cum țipă în morminte, pentru că mă simt scuipat în suflet, pentru că permit să fiu scuipat în suflet, pentru că nu am ce face, iar dacă cred că am ce face, oricum nu am ce face, pentru că rușii, și după 200 de ani de dominație, și după 73 de ani de la a 2-a ocupație a Basarabiei, încă domnesc aici. Domnesc și serbează. Domnesc și fac ce vor ei, pentru că merită, pentru că ei sunt învingătorii pe care eu n-o să-i recunosc niciodată și din cauza cărora voi trăi toată viața cu o frustrare adâncă în suflet. Și toate, toate, toate, luate la un loc, știți de ce? Pentru că noi, moldovenii, chiar ne merităm umilința. Și nu încercați să mă contraziceți căci vă contraziceți pe voi înșivă.