Minunata experienţă a iubirii

Amintirea iubirii nu se uită niciodată. Ea ne dă târcoale, ne ghidează şi ne influenţează mult timp după ce sursa de stimulare a fost ştearsă. Nu este nicio noutate în asta. Fiecare persoană care a fost mişcată de dragostea adevărată ştie că aceasta lase urme adânci în suflet. Efectul dragostei durează deoarece ea este de natură spirituală. Persoana care nu poate fi stimulată prin intermediul dragostei este lipsită de speranţă – este moartă, chiar dacă dă impresia că trăieşte.

Întorceţi-vă în timp şi scăldaţi-vă mintea în frumoasele amintiri ale dragostei trecute. Vor atenua influenţa grijilor şi supărărilor din prezent. Vă vor oferi o sursă de evadare din realităţile neplăcute ale vieţii şi poate- cine ştie? – mintea dumneavoastră va genera, în timpul acestei retrageri temporare în lumea fanteziei, idei sau planuri care pot schimba întregul dumneavoastră statut financiar sau spiritual.

Dacă vă consideraţi nefericit pentru că „aţi iubit şi aţi pierdut”, îndepărtaţi acest gând. O persoană care a iubit cu adevărat nu poate pierde niciodată în totalitate. Dragostea este capricioasă şi temperamentală. Apare când vrea şi se depărtează fără niciun avertisment. Acceptaţi-o şi bucuraţi-vă de ea atât timp cât există, dar nu vă gândiţi la ce se va întămpla atunci când va dispărea. Îngrijorarea nu o va aduce niciodată înapoi.

Renunţaţi, de asemenea, la gândul că dragostea nu vine decât o singură dată. Dragostea poate veni şi pleca de nenumărate ori, însă nu există două experienţe de iubire care să-l afecteze pe individ în acelaşi mod.poate există, şi de obicei există, o experienţă de iubire care lasă în suflet o amprentă mai profundă decât toate celelalte; toate experienţele sunt benefice, cu excepţia cazurilor în care devenim plini de resentimente şi de cinism atunci când pleacă dragostea.

Nu ar trebui să existe dezamăgie din dragoste şi nici nu ar exista, dacă oamenii ar înţelege diferenţa dintre dragoste şi sex. Principala diferenţă este aceea că dragostea este spirituală, în timp ce sexul este biologic. Nicio experienţă care atinge sufletul omului cu o anumită forţă spirituală nu poate fi dăunătoare, decât prin ignoranţă sau gelozie.

Dragostea este, fără îndoială, o experienţă extraordinară. Îl face pe individ să fie în comunicare cu Inteligenţa Infinită. Atunci când este corelată cu emoţiile romantismului şi ale sexului, îl poate conduce pe individ pe scara efortului creator. Emoţiile dragostei, sexului şi romantismului sunt laturile eternului triunghi al realizărilor care nasc genialitatea.

Dragostea este o emoţie cu multe laturi, nuanţe şi culori. Însă cea mai intensă şi arzătoare dintre toate este sentimentul care apare atunci când se îmbină iubirea şi sexul. Căsniciile care nu sunt binecuvântate cu eterna afinitate a dragostei, echilibrată şi proporţionată cum se cuvine, nu pot dura prea mult şi nu se pot numi „fericite”. Într-o căsnicie, fericire îmbinate aceste două emoţii frumoase, apare o anumită stare de spirit, mai apropiată de cea spirituală.

Atunci când romantismul se îmbină cu iubirea şi sexul, obstacolele dintre mintea limitată a omului şi Inteligenţa Infinită sunt distruse. În acel moment se naşte geniul!

Chişinău, mon amour

Da voi cum vă daţi seama că sunteţi îndrăgostiţi? Că încă iubiţi? Eu sunt foarte prost când mă îndrăgostesc. Mereu mă apucă tremuriciul şi îmi scade dramatic IQ-ul.
Eu de mult nu am mai fost îndrăgostit. S-a întâmplat cu vreo 5 ani în urmă.

Îmi mai amintesc de interpretări. Este ora fixă - Ea mă iubeşte. La sigur mă iubeşte, altfel nu aveam eu chiar acum să mă uit la ceas şi să văd că e ora 12 fix.
Apoi mai este şi soarta. Soarta şi destinul a vrut să ne întinlim atunci aici acum. Şi în 2 clipe îţi îchipui un viitor comun: cine romantice, plimbări prin Chişinăul nocturn, strângeri de mână, cuvinte dulci, săruturi, sex, copii, nepoţi şi aşteptăm fericiţi împreună pensia. Soarta ne tot aduce personaje noi, toate fiind unica noastră şansă şi ultima speranţă. Zeci de şanse apar zi de zi şi dispar, deja de 10 ani. Şi noi îi iubim, pe rând.  Ne dezamăgesc- închidem ochii, ne trădează - iertăm, ne înşeală - căutăm problemele în noi. Poate nu am fost buni la pat? Poate am avut puţa mitică? De când durează relaţia noastră, nimeni nu s-a gândit să îi ceară reciprocitate, să ne iubească şi ea pe noi, măcar câteodată.

Între mine şi actuala mea dragoste este o diferenţă de vârstă.

Vreo 552 de ani. Am trecut prin multe alături de cea mai veche amantă a mea - capitala. Am fost împreună la bine şi la rău. Mereu mi s-a plâns şi mereu am încercat să o ajut cu ce pot. A uitat deja să mai aibă grijă de sine, s-a făcut urâtă... mie ruşine să o prezint prietenilor care nu o cunosc. Se fărdează ca o prostituată provincială. Îi pute din gură. Cred că a prins şi păduchi. Arată ca naiba. Am văzut mai bune şi mai frumoase la viaţa mea.  Şi am uneori impresia că dragostea noastră a expirat. Poate mai sunt unele sentimente pentru ea, undeva ascunse în adâncul meu, în întuneric. Eu aş vrea să uit dragostea asta şi să o înlocuiesc cu alta. Sau să o tolerez? Am certitudinea că despărţirea este unica soluţie.

Nu te mai iubesc decât pentru amintirile pe care le avem împreună. Dar îţi mai dau o şansă, dragă capitală.