Chirtoacă şi PR-ul

Ce cunoaşteţi voi despre comunicarea nonverbală?!
Despre felul cum vă prezentaţi, ce postură luaţi, mişcările mâinelor şi restul gesturi

Zilele acestea, dar mai exact ieri, în data de 10 noiembrie a fost inaugurată o placă comemorativă pe o porţiuni de stradă ce poartă numele fostului preşedinte polonez Lech Kaczynski.


Haideţi să vedem acest video de mai jos şi apoi să analizăm:
Video cu un exemplu de amibiltăţi de comunicare nonverbală nereuşită - linkul se clickuieşte

Ca nişte specialişte în domeniul Relaţii cu Publicul, primul lucru pe care îl observăm este că:
- domnul nostru primar a întârziat. Dorin Chirtoacă şi-a permis să întârzie cu 10 minute la acest eveniment;
- apoi, de emoţii sau nu mai ştiu de ce, nu îşi poate stăpâni mâinele într-un loc. Ba şe scoate din buzun, ba le ţine la căldură;
- nu oferă nici un pic de atenţie discursului ambasadorului Bugumil Luft, privind pe dealuri, pe pereţi
- bate cu degetele în păretele clădirii. Pentru ce?
- iese în faţă şi îşi întinde gâtul se privească mai bine nu ştiu ce pe clădire.

Aste sunt doar unele din geşelile pe care ni le-a pus la dispoziţie colegii de la publika, dar sunt sigur că domnul primar a făcut mai multe.

Cum poate un demnitar de stat, un primar care reprezintă un întreg municipiu să întărzie la aşa eveniment? Eu chiar nu înţeleg, era oare atât de greu să stai liniştit locului 5-7 minute cât a durat discursul ambasadorului?! Dacă nu îţi este interesant, fă-ţi măcar faţă de om de cultură şi ascultă acolo. Apoi poţi să priveşti şi plăcuţa cu numele străzii, să verifici calitatea materialelor de pe păreţi. De ce baţi cu degetul acolo?! Sună a gol, aşai!? A gol ca şi cultura şi abilităţile tale.
Ca specialist în PR, pot să-ţi spun că mai ai încă multe de învăţat pentru a ieşi în public şi să arăţi cât de cât bine.
Ca cetăţean de rând a acestui oraş - mie ruşine cu ai reprezentat ne-ai reprezentat în aşa hal Chişinăul.

Viaţa a devenit plictisitoare, am supravieţuit atîtor apocalipse ... atâtor prostii

Haina îl face pe om

Imaginaţi-vă următorul scenariu. Într-o seară, mergeţi pe o stradă puţin circulată şi auziţi pe cineva venind în spate. Nu-i puteţi vedea nici faţa sau mâinele în întuneric, dar vă puteţi da seama că poartă costum şi cravată, iar în mână are o servietă. Acum, imaginaţi-vă acelaşi trotuar întunecat, dar de data asta în spatele dumneavoastră întrzăriţi silueta unui om cu păr răvăşit şi pantaloni care atârnă pe el, o şapcă ponosită, un tricou pătat şi pantofi de sport rupţi. În ambele cazuri, nu puteţi vedea persoana  îndeajuns de bine ca să identificaţi şi alte detalii – dar presupuneţi că este un bărbat, după hainele pe care le poartă. Deci, pe baza vestimentaţiei, veţi trage concluzii diferite despre ameninţarea potenţială reprezentată de fiecare dintre aceştia. Chiar dacă amândoi  merg la fel de  repede, pe măsură ce se apropie,  reacţia la vederea acestor indivizise bazează doar pe indiciul hainelor. Felul în care veţi evalua situaţia vă va face să vă simţiţi în largul dumneavoastră sau stingheriţi ori chiar înspăimântaţi.

Nu vă voi spune ce prezenţă va fi mai puţin deranjantă pentru dumneavoastră – asta veţi decide singuri. Dar, fie că este corect sau nu, hainele sunt cele care au o influenţă majoră asupra felului cum gândim despre ceilalţi. Chiar dacă nu ne pot leza în mod fizic, ne pot afecta la nivel social. Gândiţi-vă cât de suspicioşi şi criteci unii americani după evenimentele din 11 septembrie 2001, când văd o persoană îmbrăcată în stilul specific Orientului Mijlociu. Mai mult decât atât, imaginaţi-vă cum s esimt mulţi cetăţeni originari din Orientul Mijlociu.

Viaţa nu este întotdeauna dreaptă şi, din păcate, veţi fi judecaţi după hainele pe care le purtaţi, de aceea, trebuie să vă gândiţi cu atenţie la modul în care vă îmbrăcaţi şi la mesajele non-verbale pe care le transmiteţi celorlaţi.

*imagine preluată de pe web

cateva cuvinte despre decizii - pentru tine

Există doar o singură cale de a decide. Fă-o pur şi simplu. Apoi puneţi toate eforturile în slujba deciziei şi înaintează cu forţă şi concentrare. Nu te uita în urmă. Dă foc corăbiilor şi bombardează podurile care te-au adus pînă aici. Nu există cale de întoarcere. Odată ce ai luat o hotărâre, angajează-te deplin în procesul de îndeplinire a ei.

Odată ce iei o decizie dificilă, te vei simţi mai bine. Poţi să te concentrezi la maxim în direcţia noii hotărâri. Imboldul dat de o hotărîre aduce eficienţă şi viteză.

Dacă se întîmplă să te afli la răscruce, incapabil să iei o decizie, vei simţi tot mai mult stres. Cu cît amîni mai mult luarea deciziei – cu atît tărăgănezi mai mult -, cu atît te vei simţi mai incomod, mai neliniştit şi mai nesigur.

Incapacitatea de a lua o decizie deschide un ciclu care crează stres şi consumă energie valoroasă. Generare îngrijorare, stres şi comportamente de evitare. Pentru că eviţi şi tărăgănezi, creezi şi mai multă îngrijorare şi stres. În scurt timp, imaginea din mintea ta devine atît de distructivă şi de negativă, încît vrei să o eviţi şi mai mult. De aici decurge mai multă tărăgănare. E un ciclu fără de sfîrşit.

Singura cale de a ieşi din acest ciclu constă în a lua o hotărîre şi a te angaja faţă de ea. Doar atunci îngrijorarea şi stresul se vor topi. Vei constata că totul pare mai clar, mai uşor şi mai palpitant. Aşadar, hotăreşte şi angajează-te!

<- Success!

Bună dimineaţa!

Dăruieşte Zâmbete în fiecare zi!

Ţie, popor ingrat, nu-ţi va rămane nici cenuşa mea

Aşa o zis marele erou al neamului românesc, Mareşalului Ion Antonescu, atunci când a fost ucis ca un câine de către comunistul Regele Mihai

Azi am fost şi am depus dosarul pentru redobândirea cetăţeniei române.

Dacă voi deja deţineţi cetăţenia română – atunci sunteţi bravo!

Dacă încă sunteţi la etapa de colectare a actelor – atunci vin în întâmpinarea voastră cu un mic ajutor informaţional.

Cred că ştiţi deja de care documente aveţi nevoie. Ce ţine de cazierul romînesc, aici ar fi mai bine să cercetaţi piaţa. Nu merită să dai 25 de euro pe unul, mai ales dacă trebuie să faci mai multe. Iaca băieţii iştea îs tare bravo şi au o ofertă bună. (băieţii de la cetăţenie.eu mi-au dat un milion de lei pentru publicitate şi eu acum merg cu limuzina la institut în fiecare zi). Le scriţi un e-mail, vă transmit datele pentru procură, găsiţi un notar public care perfectează procura cu 50 de lei şi timp de 5 zile lucrătoare aveţi cazierul în mînă + dosar cu şină şi încă 2 declaraţii şi o cerere (vezi mai jos), necesare pentru dosar. Mai multe caziere - preţul unitar mai mic.

Ce ţine de declaraţia care începe cu DOMNULE PREŞEDINTE

pe verso unde trebuie de completat numele bunicilor, la numele bunicăi se scrie numele din certificatul de naştere, pînă la căsătorie. la fel şi la străbunici, dacă e cazul

Ce ţine de declaraţia pe care scrie SE SCRIE PERSONAL (se scrie de mînă)

o completaţi cu pixul, frumuşel, acolo unde e necesar să întroduceţi datele voastre pînă la semnătură şi dată inclusiv. în a 2-a jumătate o foii nu e necesar să completaţi! mergeţi mai departe.

A ajuns timpul să vă duceţi să vă faceţi programarea pentru depunerea dosarului de redobîndire a cetăţeniei. Sculaţi-vă un pic mai devreme, ca pe la ora 8 să fiţi acolo şi respectiv să treceţi mai repede de această etapă. Prindeţi rând la ghişeul 1, 2 sau 3 de afară. Consulatul spune că trebuie să aveţi dosarul pregătit deja cînd faceţi programarea. Pentru programare aveţi nevoie de prezentat cazierul romînesc şi cel moldovenesc + paşaportul. 

Aţi primit foiţa cu programare. dacă pe ea scrie că sunteţi programaţi la 10,30 atunci nu are rost să fiţi la ambasadă la 9 şi nici nu e nevoie de prins vreun rând pe afară. Intraţi la ora stabilită, posibil cu întărziere, la etajul 3, ghişeul 5 sau 6 şi deja acolo prindeţi loc în rând. Telefoanele desigur deja sunt deconectate. 

Important - nu puneţi documentele în folii. Le prezentaţi aşa cum sunt, cu dosarul. Feta de la ghişeu va face şi găuri şi le va aranja în ordinea cuvenită.
Veţi semna acele 2 declaraţii de care vorbeam mai sus, doar că deja completate la PC, oferite de la ghişeu.
Fetiţa simpatică vă va da o foiţă pe care scrie numele tău. Apoi plecaţi spre caserie, ghişeul 1 şi aşteptaţi cînd vă cheamă doamna ca să achitaţi cei 60 de euro. NU uitaţi să aveţi un pix cu voi! poate să vă prindă de bine.
Tot procesul durează cam vreo 5 ore, dar dacă aveţi noroc - puteţi finisa şi în mai puţin

De azi mă simt mai român decât ieri

Succes!

Lucru bun

De ceva zile simt că am nevoia de ceva, de  a schimba ceva. Am înţeles deja că PL cu Ghimpu nu vor mai face nicio schimbare pân la capăt. Nu sunt capabili. Nici ei şi nici macar alianţa. Prea multe evenimente cu conotaţie negativă sau năvălit asupra gândirii noastre pozitive. În scurt timp, oficial, revine guvernarea comunistă. Băieţii de treabă, deja încep să zboare din funcţie. Se eliberează locurile pentru cei favorabili noiii vechi guvernări.

Dar ce pot schimba?! Nu pot schimba nimic. Doar să îmi schimb locul de muncă, trai, viaţă.
E ceea de ce mă voi ocupa în viitorul apropiat..

Dat totuşi ceva am schimbat. Azi am salvat aproximativ 3 vieţi. Peste vreo 3 luni voi mai salva încă 3. Totuşi mai sunt şi oameni care se zbat între viaţă şi moarte pentru a mai fi alături de cei dragi aici, acum.

Dar voi ce faceţi când simţiţi că aveţi nevoia de a face un lucru bun?!

Eu donez sânge. Voluntar, în mod regulat salvez vieţi.

O fată, doi băieţi ... şi trei posibilităţi

Să ne gândim la o femeie. Are de ales între două variante bune. (Şi dacă te gândeşti la viaţa ta, în asta constă esenţa ataşamentului faţă de variante.)

Tipul nr. 1 e atrăgător. Nu sclipeşte de inteşigenţă. Nu e nici idiot. Merge la cluburi şi la discoteci ori de câte ori poate. Joacă biliard cu prietenii. Cunoaşte o mulţime de oameni, mai ales de la baruri. Venit mediu. Reuşeşte să-şi păstreze locul de muncă.

Femeia noastră se gândeşte că, dacă–l alege pe acesta, va avea timp pentru ea însăşi, timp pentru prietenele ei şi, probabil, câte o petrecere din când în când la ei acasă, cu toţi prietenii lui. O afacere deloc proastă. Şi libertatea e un lucru agreabil. Veniturile reduse sunt un dezavantaj, dar şi ce dacă? Important e că el nu-şi urăşte serviciul.

Tipul nr. 2 şi el e atrăgător. Deştept de zbârnîie. Nu iese cu bîieţii. Are câţiva prieteni apropiaţi care-i fac vizite acasă, dar cam atât. Îi place să petreacă mai mult timp acasă. Are venituri mari. Îi place munca sa.

Femeia noastră îşi spune că asta înseamnă că el va fi acasă, cu ea, mult timp. Mult timp petrecut împreună. Mult timp în care să ajungă să se cunoască. Mult timp ca să se joace, să vorbească, să se drăgostească. Ar fi plăcut să nu trebuiască să-şi facă griji în privinţa banilor. Lipsa oricărui stres major în sensul ăsta e un lucru foarte bun, iar lui îi place cu adevărat munca pe care o face.

Ce face femeia? Şi ce se întâmplă cu sentimentele pe care le are faţă de decizia ei şi faţă de tipul de treabă pe care-l lasă în urmă?

Cugetă la dilema ei săptămîni întregi. Luni de zile. Indiferent pe cine alege, un lucru e cert (şi ea nu-l întrevede deloc): imediat ce alege, celălalt individ îi va părea a fi o variantă mult mai bună decât păruse cu doar câteva zile înainte!

Ai crede că ea se va simţi bine cu hotărârea pe care-a luat-o. Uşurată. Fericită. În largul ei. Dar se întîmplă exact pe dos.

Femeia s-a gândit luni întregi la decizia ei. Şi tocmai aeasta este unul dintre elementele esenţiale ale problemei. Cu cît un om posedă mai mul în minte (imaginaţie) sau în realitate (o experienţă fizică externă, reală) un lucru, cu atât se va simţi mai dezamăgit când îşi va da seama că  a renunţat la cealaltă variantă.

Cu alte cuvinte, femeia noastră e de părere acum că tipul pe care l-a lăsat e mult mai atrăgător decât a crezut  vreodată şi reacţia ei afectivă îi dovedeşte că, pe cât se pare, a făcut o greşeală.

Şi ce anume simte? Pierdere. Simte că a pierdut ceva. Gîndeşte-te la sentimentul pe care-l ai când moare o persoană iubită sau un animal de companie. Ceea ce simte ea se încadrează în această categorie. Nu contează prea mult dacă prietena noastră şi-a imaginat în detaliu aceste două relaţii sau le-a trăit în plan real pe ambele. Când îşi alege partenerul, celălalt tip devine mai valoros în mintea ei.

Nu are nicio importanţă dacă există aici vreun strop de logică. Evident, ea nu va sfîrşi prin a-i avea pe amîndoi. Şi adu-ţi aminte, individul pe care-l alege se dovedeşte a fi o alegere foarte bună! Nu contează. Celălalt tot pare mult mai atrăgător ca oricând, fiindcă ea l-a avut, a fost la el, în minte şi poate în preajmă, luni de zile. Acum l-a pierdut, ca urmare a deciziei pe care a luat-o. Sentimentele ei de azi dezvăluie că tipul celălalt era o variantă mult mai bună decât crezuse. Şi sentimentele pe care le are i-o dovedesc.

Conculzia: pe oricine nu ai alege – oricum ai să pierzi