Ce cunoaşteţi voi despre comunicarea nonverbală?!
Despre felul cum vă prezentaţi, ce postură luaţi, mişcările mâinelor şi restul gesturi
Zilele acestea, dar mai exact ieri, în data de 10 noiembrie a fost inaugurată o placă comemorativă pe o porţiuni de stradă ce poartă numele fostului preşedinte polonez Lech Kaczynski.
Haideţi să vedem acest video de mai jos şi apoi să analizăm:
Video cu un exemplu de amibiltăţi de comunicare nonverbală nereuşită - linkul se clickuieşte
Ca nişte specialişte în domeniul Relaţii cu Publicul, primul lucru pe care îl observăm este că:
- domnul nostru primar a întârziat. Dorin Chirtoacă şi-a permis să întârzie cu 10 minute la acest eveniment;
- apoi, de emoţii sau nu mai ştiu de ce, nu îşi poate stăpâni mâinele într-un loc. Ba şe scoate din buzun, ba le ţine la căldură;
- nu oferă nici un pic de atenţie discursului ambasadorului Bugumil Luft, privind pe dealuri, pe pereţi
- bate cu degetele în păretele clădirii. Pentru ce?
- iese în faţă şi îşi întinde gâtul se privească mai bine nu ştiu ce pe clădire.
Aste sunt doar unele din geşelile pe care ni le-a pus la dispoziţie colegii de la publika, dar sunt sigur că domnul primar a făcut mai multe.
Cum poate un demnitar de stat, un primar care reprezintă un întreg municipiu să întărzie la aşa eveniment? Eu chiar nu înţeleg, era oare atât de greu să stai liniştit locului 5-7 minute cât a durat discursul ambasadorului?! Dacă nu îţi este interesant, fă-ţi măcar faţă de om de cultură şi ascultă acolo. Apoi poţi să priveşti şi plăcuţa cu numele străzii, să verifici calitatea materialelor de pe păreţi. De ce baţi cu degetul acolo?! Sună a gol, aşai!? A gol ca şi cultura şi abilităţile tale.
Ca specialist în PR, pot să-ţi spun că mai ai încă multe de învăţat pentru a ieşi în public şi să arăţi cât de cât bine.
Ca cetăţean de rând a acestui oraş - mie ruşine cu ai reprezentat ne-ai reprezentat în aşa hal Chişinăul.
Viaţa a devenit plictisitoare, am supravieţuit atîtor apocalipse ... atâtor prostii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Pune a tale două copeici