Popov vs Onoje. Abilităţi de comunicare

Un ultim eveniment care ma macrcat într-un mod deosibit, şi nu doar în calitate de specialist în domeniul comunicarii. Ma marcat ca simplu cetăţean.
Ministrul Afacerilor Externe şi Integrării Europene al Republicii Moldova, Iurie Leancă, l-a invitat oficial, marţi, pe 29 noiembrie, pe ministrul rus de externe, Serghei Lavrov.

Sunt multe persoane care nu agrează faptul că ruşii încă îşi menţin armata pe teritoriul Moldovei. Puţini însă au ieşit să protesteze împotriva  vizitei rusului.

John Onoje, este unul dintre acei puţini. Haideţi să privim protestul lui

Prima mea întrebare este:
Oare de ce la convorbire cu protestatarul a ieşit viceministrul  Andrei Popov?! El este responsabilul pentru aşa gen de evenimente?! Nu există oare un departament “Relaţii cu publicul”  şi persoane special delegate?! Viceministrul nu are consilieri?

Popov a evitat să discute cu protestatarul John Onoje pentru că acesta nu ştie să comunice. Aţi observat cum îl corectează – “nu A dar poftim”. Cine e vinovat că John nu cunoaşte o română perfectă? De 12 ani de când e în Moldova, statul nu i-a oferit condiţii pentru a învăţa limba română. La acel sediu pentru refugiaţi se predă doar în limba rusă, fapt confirmat şi de John. Cu toate acestea, el are o română mai bună decât alţi ruşi de pe teritoriul nostru.

Popov a spus că John nu cunoaşte numele ministrului împotriva căruia protestează. Şi ce dacă?! John ştie pentru ce protestează şi are tot dreptul.

Dar cel mai mult ma indignat că ia zis că pute. Cum poate un funcţionar public să vorbească în aşa fel cu cetăţenii statului, cu contribuabilii la salariul lui, cei care achită impozite. Nătărăul nu merită nicio scuză. Şi-a aduso în faţa lui John pe consiliera sa, Fatima – fata din fabrica de stele, ca să demonstreze că el nu e rasist. Şi acea Fatima joacă un rol important. Consiliera se duce prin întâlniri internaţionale pentru a demonstra că la noi în Moldova toţi sunt trataţi la fel, avem drepturi egale şi nu poate fi vorba despre discriminări.E revoltător acest caz! E strigător la CEDO. Moldova deja a pierdut dosare la CEDO în sumă de 14 milioane de euro. Şi vom mai pierde, şi se va mai achita din buzunarul nostru din cauza incopetenţiilor şi neprofesionaliilor.

Şi ce urmează acum? La noi Nimic. Nimeni nu se revoltă, nimeni nu preotestează, nu zboară nimeni din funcţiile care le deţin. Nimănui nu-i pasă. Într-o ţară civilizată, în acest caz, Ministrul de Externe şi-ar da demisia pentru că nu şi-a ales colegii de echipă cum trebuie. Ar fi o ruşine pentru tot guvernul şi toate ministerele.

Doar membrii asociaţiei Hyde Park au protestat împotriva descriminării cetăţenilor de către oficialii din acest minister. Au cerut demisia lui Popov. Dar el măcar nici nu va fi mustrat sau sancţionat.

Cetăţeanul Onoje, a fost insultat în public de către viceministrul Andrei Popov, care a spus că John “este un cetăţean de culoare nespălat”.

Bravo Guvenului!

Merităm conducerea pe care o avem. 

Eu nu pot să scriu!

E uşor a scri atunci când nu ai ce spune. Eu de mult timp nu am mai scris nimic. M-am săturat să scriu despre politică, despre gafele politicienilor, despre toate aceste aspecte care deja ne stau în gât. Acum e actuală tema asta, dar eu vreau altceva. Eu vreau să scriu despre lucruri frumoase, despre chestii eterne. Despre ceva ca când vei citi să ţi se oprească respiraţia pe o fracţiune de secundă. Vreau să scriu despre viaţă, despre minunile care se petrec zi de zi prin preajmă, dar nimeni nu le observă, despre cât e de frumos cerul când îl priveşti cu ochii larg deschişi, despre feţele zâmbitoare care le întâlneşti rar, dar încă mai sunt, despre oameni cu suflet şi despre noua mea pasiune.
Şi am ajuns la concluzia că până a te învăţa să scrii, mai întâi trebuie să te înveţi să citeşti. În ultimul an am citit mai multe cârţi decât am citit în toată viaţa mea. Regret că am petrecut atât de mult timp prin liceu şi am intrat foarte rar prin bibliotecă. Acum acord cititetului cărţilor cel puţin 40 de minute pe zi. Cred că s-a petrecut o revoluţie în interiorul meu. Am un "defolt" al valorilor. Pe vremea asta:
în 2008 vroiam să îmi dau tot ce am pentru a da jos comuniştii şi a aduce democraţia
în 2009 vroiam să înceapă reformele şi să ne pornim spre UE
în 2010 vroiam să se aleagă preşedintele şi să lăsăm acest subiect
în 2011 vreau cunoştinţe, sex, bani... şi să citesc cărţi recomandate

Chirtoacă şi PR-ul

Ce cunoaşteţi voi despre comunicarea nonverbală?!
Despre felul cum vă prezentaţi, ce postură luaţi, mişcările mâinelor şi restul gesturi

Zilele acestea, dar mai exact ieri, în data de 10 noiembrie a fost inaugurată o placă comemorativă pe o porţiuni de stradă ce poartă numele fostului preşedinte polonez Lech Kaczynski.


Haideţi să vedem acest video de mai jos şi apoi să analizăm:
Video cu un exemplu de amibiltăţi de comunicare nonverbală nereuşită - linkul se clickuieşte

Ca nişte specialişte în domeniul Relaţii cu Publicul, primul lucru pe care îl observăm este că:
- domnul nostru primar a întârziat. Dorin Chirtoacă şi-a permis să întârzie cu 10 minute la acest eveniment;
- apoi, de emoţii sau nu mai ştiu de ce, nu îşi poate stăpâni mâinele într-un loc. Ba şe scoate din buzun, ba le ţine la căldură;
- nu oferă nici un pic de atenţie discursului ambasadorului Bugumil Luft, privind pe dealuri, pe pereţi
- bate cu degetele în păretele clădirii. Pentru ce?
- iese în faţă şi îşi întinde gâtul se privească mai bine nu ştiu ce pe clădire.

Aste sunt doar unele din geşelile pe care ni le-a pus la dispoziţie colegii de la publika, dar sunt sigur că domnul primar a făcut mai multe.

Cum poate un demnitar de stat, un primar care reprezintă un întreg municipiu să întărzie la aşa eveniment? Eu chiar nu înţeleg, era oare atât de greu să stai liniştit locului 5-7 minute cât a durat discursul ambasadorului?! Dacă nu îţi este interesant, fă-ţi măcar faţă de om de cultură şi ascultă acolo. Apoi poţi să priveşti şi plăcuţa cu numele străzii, să verifici calitatea materialelor de pe păreţi. De ce baţi cu degetul acolo?! Sună a gol, aşai!? A gol ca şi cultura şi abilităţile tale.
Ca specialist în PR, pot să-ţi spun că mai ai încă multe de învăţat pentru a ieşi în public şi să arăţi cât de cât bine.
Ca cetăţean de rând a acestui oraş - mie ruşine cu ai reprezentat ne-ai reprezentat în aşa hal Chişinăul.

Viaţa a devenit plictisitoare, am supravieţuit atîtor apocalipse ... atâtor prostii

Haina îl face pe om

Imaginaţi-vă următorul scenariu. Într-o seară, mergeţi pe o stradă puţin circulată şi auziţi pe cineva venind în spate. Nu-i puteţi vedea nici faţa sau mâinele în întuneric, dar vă puteţi da seama că poartă costum şi cravată, iar în mână are o servietă. Acum, imaginaţi-vă acelaşi trotuar întunecat, dar de data asta în spatele dumneavoastră întrzăriţi silueta unui om cu păr răvăşit şi pantaloni care atârnă pe el, o şapcă ponosită, un tricou pătat şi pantofi de sport rupţi. În ambele cazuri, nu puteţi vedea persoana  îndeajuns de bine ca să identificaţi şi alte detalii – dar presupuneţi că este un bărbat, după hainele pe care le poartă. Deci, pe baza vestimentaţiei, veţi trage concluzii diferite despre ameninţarea potenţială reprezentată de fiecare dintre aceştia. Chiar dacă amândoi  merg la fel de  repede, pe măsură ce se apropie,  reacţia la vederea acestor indivizise bazează doar pe indiciul hainelor. Felul în care veţi evalua situaţia vă va face să vă simţiţi în largul dumneavoastră sau stingheriţi ori chiar înspăimântaţi.

Nu vă voi spune ce prezenţă va fi mai puţin deranjantă pentru dumneavoastră – asta veţi decide singuri. Dar, fie că este corect sau nu, hainele sunt cele care au o influenţă majoră asupra felului cum gândim despre ceilalţi. Chiar dacă nu ne pot leza în mod fizic, ne pot afecta la nivel social. Gândiţi-vă cât de suspicioşi şi criteci unii americani după evenimentele din 11 septembrie 2001, când văd o persoană îmbrăcată în stilul specific Orientului Mijlociu. Mai mult decât atât, imaginaţi-vă cum s esimt mulţi cetăţeni originari din Orientul Mijlociu.

Viaţa nu este întotdeauna dreaptă şi, din păcate, veţi fi judecaţi după hainele pe care le purtaţi, de aceea, trebuie să vă gândiţi cu atenţie la modul în care vă îmbrăcaţi şi la mesajele non-verbale pe care le transmiteţi celorlaţi.

*imagine preluată de pe web

cateva cuvinte despre decizii - pentru tine

Există doar o singură cale de a decide. Fă-o pur şi simplu. Apoi puneţi toate eforturile în slujba deciziei şi înaintează cu forţă şi concentrare. Nu te uita în urmă. Dă foc corăbiilor şi bombardează podurile care te-au adus pînă aici. Nu există cale de întoarcere. Odată ce ai luat o hotărâre, angajează-te deplin în procesul de îndeplinire a ei.

Odată ce iei o decizie dificilă, te vei simţi mai bine. Poţi să te concentrezi la maxim în direcţia noii hotărâri. Imboldul dat de o hotărîre aduce eficienţă şi viteză.

Dacă se întîmplă să te afli la răscruce, incapabil să iei o decizie, vei simţi tot mai mult stres. Cu cît amîni mai mult luarea deciziei – cu atît tărăgănezi mai mult -, cu atît te vei simţi mai incomod, mai neliniştit şi mai nesigur.

Incapacitatea de a lua o decizie deschide un ciclu care crează stres şi consumă energie valoroasă. Generare îngrijorare, stres şi comportamente de evitare. Pentru că eviţi şi tărăgănezi, creezi şi mai multă îngrijorare şi stres. În scurt timp, imaginea din mintea ta devine atît de distructivă şi de negativă, încît vrei să o eviţi şi mai mult. De aici decurge mai multă tărăgănare. E un ciclu fără de sfîrşit.

Singura cale de a ieşi din acest ciclu constă în a lua o hotărîre şi a te angaja faţă de ea. Doar atunci îngrijorarea şi stresul se vor topi. Vei constata că totul pare mai clar, mai uşor şi mai palpitant. Aşadar, hotăreşte şi angajează-te!

<- Success!

Bună dimineaţa!

Dăruieşte Zâmbete în fiecare zi!

Ţie, popor ingrat, nu-ţi va rămane nici cenuşa mea

Aşa o zis marele erou al neamului românesc, Mareşalului Ion Antonescu, atunci când a fost ucis ca un câine de către comunistul Regele Mihai

Azi am fost şi am depus dosarul pentru redobândirea cetăţeniei române.

Dacă voi deja deţineţi cetăţenia română – atunci sunteţi bravo!

Dacă încă sunteţi la etapa de colectare a actelor – atunci vin în întâmpinarea voastră cu un mic ajutor informaţional.

Cred că ştiţi deja de care documente aveţi nevoie. Ce ţine de cazierul romînesc, aici ar fi mai bine să cercetaţi piaţa. Nu merită să dai 25 de euro pe unul, mai ales dacă trebuie să faci mai multe. Iaca băieţii iştea îs tare bravo şi au o ofertă bună. (băieţii de la cetăţenie.eu mi-au dat un milion de lei pentru publicitate şi eu acum merg cu limuzina la institut în fiecare zi). Le scriţi un e-mail, vă transmit datele pentru procură, găsiţi un notar public care perfectează procura cu 50 de lei şi timp de 5 zile lucrătoare aveţi cazierul în mînă + dosar cu şină şi încă 2 declaraţii şi o cerere (vezi mai jos), necesare pentru dosar. Mai multe caziere - preţul unitar mai mic.

Ce ţine de declaraţia care începe cu DOMNULE PREŞEDINTE

pe verso unde trebuie de completat numele bunicilor, la numele bunicăi se scrie numele din certificatul de naştere, pînă la căsătorie. la fel şi la străbunici, dacă e cazul

Ce ţine de declaraţia pe care scrie SE SCRIE PERSONAL (se scrie de mînă)

o completaţi cu pixul, frumuşel, acolo unde e necesar să întroduceţi datele voastre pînă la semnătură şi dată inclusiv. în a 2-a jumătate o foii nu e necesar să completaţi! mergeţi mai departe.

A ajuns timpul să vă duceţi să vă faceţi programarea pentru depunerea dosarului de redobîndire a cetăţeniei. Sculaţi-vă un pic mai devreme, ca pe la ora 8 să fiţi acolo şi respectiv să treceţi mai repede de această etapă. Prindeţi rând la ghişeul 1, 2 sau 3 de afară. Consulatul spune că trebuie să aveţi dosarul pregătit deja cînd faceţi programarea. Pentru programare aveţi nevoie de prezentat cazierul romînesc şi cel moldovenesc + paşaportul. 

Aţi primit foiţa cu programare. dacă pe ea scrie că sunteţi programaţi la 10,30 atunci nu are rost să fiţi la ambasadă la 9 şi nici nu e nevoie de prins vreun rând pe afară. Intraţi la ora stabilită, posibil cu întărziere, la etajul 3, ghişeul 5 sau 6 şi deja acolo prindeţi loc în rând. Telefoanele desigur deja sunt deconectate. 

Important - nu puneţi documentele în folii. Le prezentaţi aşa cum sunt, cu dosarul. Feta de la ghişeu va face şi găuri şi le va aranja în ordinea cuvenită.
Veţi semna acele 2 declaraţii de care vorbeam mai sus, doar că deja completate la PC, oferite de la ghişeu.
Fetiţa simpatică vă va da o foiţă pe care scrie numele tău. Apoi plecaţi spre caserie, ghişeul 1 şi aşteptaţi cînd vă cheamă doamna ca să achitaţi cei 60 de euro. NU uitaţi să aveţi un pix cu voi! poate să vă prindă de bine.
Tot procesul durează cam vreo 5 ore, dar dacă aveţi noroc - puteţi finisa şi în mai puţin

De azi mă simt mai român decât ieri

Succes!