E uşor a scri atunci când nu ai ce spune. Eu de mult timp nu am mai scris nimic. M-am săturat să scriu despre politică, despre gafele politicienilor, despre toate aceste aspecte care deja ne stau în gât. Acum e actuală tema asta, dar eu vreau altceva. Eu vreau să scriu despre lucruri frumoase, despre chestii eterne. Despre ceva ca când vei citi să ţi se oprească respiraţia pe o fracţiune de secundă. Vreau să scriu despre viaţă, despre minunile care se petrec zi de zi prin preajmă, dar nimeni nu le observă, despre cât e de frumos cerul când îl priveşti cu ochii larg deschişi, despre feţele zâmbitoare care le întâlneşti rar, dar încă mai sunt, despre oameni cu suflet şi despre noua mea pasiune.
Şi am ajuns la concluzia că până a te învăţa să scrii, mai întâi trebuie să te înveţi să citeşti. În ultimul an am citit mai multe cârţi decât am citit în toată viaţa mea. Regret că am petrecut atât de mult timp prin liceu şi am intrat foarte rar prin bibliotecă. Acum acord cititetului cărţilor cel puţin 40 de minute pe zi. Cred că s-a petrecut o revoluţie în interiorul meu. Am un "defolt" al valorilor. Pe vremea asta:
în 2008 vroiam să îmi dau tot ce am pentru a da jos comuniştii şi a aduce democraţia
în 2009 vroiam să înceapă reformele şi să ne pornim spre UE
în 2010 vroiam să se aleagă preşedintele şi să lăsăm acest subiect
în 2011 vreau cunoştinţe, sex, bani... şi să citesc cărţi recomandate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Pune a tale două copeici