despre muzică

Salutare prieteni!
Din start vreau să-mi cer iertăciune pentru posturile precedente. Nu ştiu ce a fost cu mine, dar deja am revenit la normalitate. Propun să vorbim în continuare despre muzică. Dacă ar exista un om, un tată sau e nu ştiu cine, a cărui muzică aş spune că asta chiar rupe, apropo mulţi mă întrebau recent de ce nu vorbesc despre chestii actuale, nu ştiu... ca proteste, bancă sau aeroport, uite acum vorbesc. Eu cred că cea mai mare muzică a fost realizată de acum în colo şi până dincolo de Formaţia Denis Judecătorul, împreună cu Smally. şi pe youtube o puteţi găsi, este plasată, despre o prietenă care.... mmm... staţi o clipă, cred că chiar am linkul

da. cam asta am vrut să spun.
urmăriţi-ne şi pe făisbuc

Rup din mine

Eu nu ştiu. Credeam că o relaţie trebuie să-ţi ofere putere, încredere de sine, speranţe pentru un viitor mai bun. Dar tu te temi de mine. Sau îţi e frică de emoţii. Nu înţeleg de ce preferi să mă ţii la distanţă zile întregi, apoi când ne revedem, ne cuprindem, vorbim de parcă totul e în regulă, ne sărutăm ca cei mai îndrăgostiţi. Recunosc. Mi-am dorit o relaţie care să nu ceară prea multe obligaţii din partea mea. Ştiu că nu am timp. Şi de acum, timpul liber pentru mine devine un lux. Dar mi-am dorit o relaţie bilaterală, bazată pe încredere reciprocă. Zici că nu poţi să-mi oferi mai mult decât ce mi-ai oferit pân acum. Trăieşti cu clipa. Dar eu nu-ţi cer dragoste necondiţionată. Nu vreau să-ţi fur libertatea. Nici nu vreau să te fac dependentă de mine. Eşti o persoană puternică. Dar cred că te temi de sentimente. Nu sunt eu omul care să-ţi dorească rău. Oare nu meritam ceva mai bun?! Cred că fiecare din noi, merită mai mult. Am spus,  nu o dată, că meriţi tot ce-i mai bun!
Acum îţi mai spun doar atât:
Vreau să fii fericită, dragă Kira. Fii fericită în viaţa asta, (cu mine sau fără, asta deja nu mai contează), pentru că altă viaţă nu avem.

Iubire de-o vară

... Transmite că mi dor şi vreau să-l văd...

şi mie mii dor de tine, draga mea. ştiu că în ultima perioadă lucrurile la noi nu au stat prea bine, am avut deficienţe în comunicare, se întâmpla să nu vorbim câte 2 zile, dar ştiu că va fi bine. Mai ales că ai recunoscut că nu-mi acordai suficientă atenţie. de azi totul se va schimba. de azi totul va fi altfel. de azi totul va fi bine. Noaptea asta voi dormi mai bine, cu toate că demult nu mi-ai spus Noapte Bună.
***
E Miercuri. trecut de ora unu. eram în Ungheni, făceam audit celor de la Le Bridge când tu m-ai sunat. eram foarte fericit să văd din nou poza ta pe ecranul telefonului meu. ştiu că am vorbit cam rece. M-ai întrebat despre mesajul tău de ieri. Am spus că nu ştiu ce să zic, cu toate că eul din mine striga că am un dor nebun să te cuprind, să te sărut. Am audit. Revin eu mai apoi. Mai vorbim.
Ora opt seara. am ajuns în Chişinău. plouă tare. dar eu ştiu că ploaia nu mă va opri să vin la tine. Trec repede pe acasă. iau o pătură, un pahar şi chibrite. Fuga cu automobilul pe la sora să iau o luminare de ceea mică, să o pun în pahar, pentru a reda o romanţă atmosferei. Mă opresc pe Alecu Russo să cumpăr flori. Nu am bani mulţi. E prima dată când am cheltuit toţi banii înainte să primesc salariul. Am luat cinci crizanteme. 15 lei bucata. azi e mult...  mi-am promis că am să vin la tine cu flori de cela frumoase, cu care se vine la nuntă. şi am să vin. data viitoare neapărat vin! azi vin cu crizanteme. nu îmi place celofanul cu care le învăleşte. şi nici cozile lungi.  - 10 centimetri şi o lentă verde le fac mult mai frumoase. ştiu că meriţi mai mult. şi va veni timpul când ţi le voi oferi. acum iarăşi plouă. repede înspre centrul. în parcul catedralei este un butic care face ceai bun, la pahar de cela pe care îl poţi lua cu tine. chioşcu e închis. fignea! la McDonalds tot fac ceai. cu toate că nu e atât de bun. dar ce fel de seară romantică, cu luminare, flori şi fără ceai. am găsit un loc de parcare linga Fourchette. e departe de casa ta, dar eu vin şi pe jos. şi iarăşi plouă. nu e problemă. eu am umbrela. te sun... sun... sun... eram gata să închid când am auzit vocea care îmi dă viaţă! ai fugit din baie ca să răspunzi la apel. ce fericit sunt! ăsta e chiar un semn bun! nu te reţin pe mult timp. aştept să revii după ce eşti din baie.
Am găsit scuanul liber. deja e şters. uite şi pătura e aranjată. ploaia ca prin minune s-a sfârşit. mai bate câte un vântuleţ şi picură de pe copaci, dar e frumos. chiar e frumos! ştiu că totul va fi bine. Am făcut ceaiul. Nu ştiu pe care îl preferi, deaceea am luat unul verde şi altul negru. Nu am răbdare până suni. te sun e. zici că usuci părul încă 2 minute. cred că revii peste 4 minute. am stat pe bancă deja 40 de minute. ceaiul începe să se răcească. nici paharul nu mai e călduţ. dar toatea astea sunt fleacuri. lumânarea încă arde. gestul mai mult contează.
nu mai am răbdare. te sun din nou. mirată, mă întrebi de ce aşa des te sun azi seara. ce ma apucat?! îţi spun că îmi e tare dor de tine şi vreau să te văd. zici că azi nu va fi posibil, dar eu deja sunt la tine la uşă.  de ce nu ţi-am spus că sunt aici de 50 de minute?! pentru că urma să fie surpriză. am vrut să te invit la un pahar de vorbă. dar tu pleci la restaurant cu olea. şi cu verişorsul ei să mâncaţi raci.
şi taxiul deja e comandat. înca nu eşti jos, dar eu deja îl văd cum vine să te ia de lângă mine...
m-am apropiat... te-am sărutat pe obraz... am zis că nu îmi permit să intervin peste planurile tale de aceea -mergi unde te-ai pornit.
- Mergi la ciocana?! Hai!
- Merg la ciocanna. dar eu îs cu automobilul. hai cu mine. te duc eu.
... dar tu nu puteai... sau nu doreai... taxiul deja era comandat. te-ai urcat şi ai plecat. o seară frumoasă să ai!

***

merg să-mi strâng catrafuţele şi spre casă. mă suni. cred că te-ai răzgândit.
vreai să stăm un pic. nu. tu mă întrebai de ce nu ţi-am spus că am venit. trebuia să fie o surpriză, draga mea...
pătura deja e în geantă. ceaiul e în pachet. caut o urnă unde să le las pe toate. prin apropiere nici zare de gunoi . deja ajung lângă Fourchette. mă suni din nou. cred că ai coborât din taxi. vreai să vin să te iau, să fii - să mergi cu mine. tu îmi spui să vin la villa nouă că mă vei aştepta acolo. dar eu nu ştiu unde e asta. după cerc la dreapta?! nu mă interesează pentru că nu am chef să vin acolo să vorbim, când puteam vorbi aici... iar tu ai fugit.
puteai să amâni comanda la taxi şi să stai un pic cu mine. câteva minute. nu era să te reţin pe mult timp. te-ai urcat în taxi. când s-a întors de după bloc şi a trecut, credeam că  mă vei vedea cum strâng luminarea şi florile... şi vei coborî. dar ai plecat...
ultima dată când m-ai sunat, prostul din mine credea că ai coborât şi vreai să vin să te iau. iar tu ai spus că mă aştepţi la restaurant. ai avut 3 ocazii atunci  să cobori din taxi. şi încă o sută pân la ciocana. dar tu ai ales taxiul... ştiam eu că nu îţi place automobilul meu.

am creat o situaţie foarte proastă. nu cred că m-am mai simţit vreoadată atât de aiurea ca în acea seară. ultimele 10 zile au fost dificile pentru mine. mă ucidea dorul şi faptul că mă ignori. tot mai des îmi amintesc despre convorbirea lui ionică cu o domniţă: las-l, nu-i acorda atenţie câteva zile, săptămâni, o lună. el dacă nu e prost - o să-şi dea seama şi o să plece.

pe drum m-a oprit patrula. nici actele nu le-a controlat. domnul ofiţer a spus că par a fi o persoană sinceră, cinstită şi mi-a urat drum bun.
ştiu că sunt prost atunci când mă îndrăgostesc. dar nu sunt şi orb ca să analizez situaţia reală

... nu mă aştepta că chiar nu vin. nu am plăcerea să fiu alături de cei care nu mă vor alături...

am suficientă stimă de sine, pentru a nu mă afla acolo unde nu sunt dorit. nu am reuşit să găsesc cuvintele potrivite cu care să te alint. dragă Olguţa, vreau doar atât: să fii fericită în viaţa asta, pentru că altă viaţă nu avem.

Cu Sfântul Ion Tăierea Capului pe voi!
eu am sărbătorit frumos

Epilog

Ministerul de Externe şi Primăria Chişinăului ar trebui să-şi ceară scuze de la statul român şi de la întreaga Europa. Pentru că a permis manifestarea unui eveniment fascist chiar în centrul acestui stat chipurile proeuropean, chiar de Ziua Europei. Felicitări Moldova. Ai câştigat o victorie decisivă asupra bunului simţ şi a propriei demnităţi. Cu un astfel de spirit, îţi meriţi politicienii corupţi şi poliţiştii criminali; drumurile stricate şi şcolile surpate; satele fără braţe de muncă şi copiii fără părinţi. Pentru că de vreo cinci decenii încoace ai băgat capul în nisipul ignoranţei, şi se pare că nu ai de gând să-l scoţi niciodată.

pentru că

Eu nu știu dacă am demnitate națională, dar vreau să cred că o am, iar astăzi e una dintre cele mai triste și umilitoare zile din viața mea, pentru că-i aud pe străbunei cum țipă în morminte, pentru că mă simt scuipat în suflet, pentru că permit să fiu scuipat în suflet, pentru că nu am ce face, iar dacă cred că am ce face, oricum nu am ce face, pentru că rușii, și după 200 de ani de dominație, și după 73 de ani de la a 2-a ocupație a Basarabiei, încă domnesc aici. Domnesc și serbează. Domnesc și fac ce vor ei, pentru că merită, pentru că ei sunt învingătorii pe care eu n-o să-i recunosc niciodată și din cauza cărora voi trăi toată viața cu o frustrare adâncă în suflet. Și toate, toate, toate, luate la un loc, știți de ce? Pentru că noi, moldovenii, chiar ne merităm umilința. Și nu încercați să mă contraziceți căci vă contraziceți pe voi înșivă.

cum am fost agresat

O mică introducere
În ziua de miercuri, 13 februarie, căminul de pe strada Pentru Zadnipru 4/2 a fost deconectat de la energia electrică din cauza datoriilor. De joi pân vineri sora a stat la noi. E clar că e dificil să stai 3 zile fără lumină, când şi pentru a face mâncare e nevoie de energie electrică. Dar mai ales că trebuie să ai grijă şi de un copil mic. Vineri, pe la amiază, căminul a fost reconectat la lumină. Pe la ora 19.15 soara a fost apelată de către soţul ei şi înştiinţată că trebuie de urgenţă să vină să prezinte facturile achitate, de altfel îi taie lumina.
În 10 minute deja eram la faţa locului. Grupul de oameni făceau deconectări la etajul 3. Sora a prezentat facturile, eu am dus nepoţelul în casă, cumnatul a plecat la magazin.
Eu am luat camera şi am mers să documentez cazul. Era clar că se produc ilegalităţi.

Vedeţi ce-a urmat:

Acolo unde e întuneric pe câteva secunde, în timpul agresării, camera mea a cedat. Doamna care sare asupra mea, contabila ACC 55/37 a apucat de display şi dorea să-mi rupă camera din mâini. Femeia din stânga încerca să-mi scoată centura de siguranţă a camerei. Eram tras de ei în toate părrţile. Strigam disperat ajutor. Ceream ca cineva să cheme poliţia. Îi rugăm ă-şi dee seama despre ce fac, să nu mă agresezi  Erau prezenţi cel puţin 20 de oameni. Nimeni nu a sărit să mă ajute. Din spate un bărbat stătea cu pumnul gata să mă lovească. Doreau să mă scoată forţat afară şi să-mi lămurească drepturile cu pumnii. Tot acest calvar a durat nu mai mult de 2 minute. Nu ştiu cum am sărit din gloata ceea de sălbatici. La 19.33 am solicitat intervenţia poliţiei. Peste 10 minute, am urcat cu 2 poliţişti. Omul legii a întrebat cine e persoana care m-a agresat. Contabila a zis: ca să nu mă căutaţi - eu îs. Şi a sărit iarăşi asupra mea. Camera din nou a cedat.

În spatele înregistrării, un cetăţean revoltat striga la mine întrebându-mă dacă am să-i pltătesc eu carnea din frigider care i s-a stricat....

Cel puţin 3 nereguli pe care eu le-am depistat:
1. căminul a fost deconectat de la lumină fără un aviz de preîntâmpinare
2. acel grup de agresori tăiau umina duă bunul plac, fără a întocmi cel puţin un proces verbal
3. contabila strângea bani de ladatornici fără a oferi cel puţin o recipisă

Am fost la comisariatul nr.2 şi am depus o plângere pe aşa zisa contabilă. Urmează să prezint dovezile video.

Credeţi că aceşti oameni au auzit de Constituţie?!
Ştiu ei oare despre Articolul 34?

Prieteni, voi ce părere aveţi?

Urătura lui Moş Vasile

Aho Aho opriţi aici şi pocniţi vârtos din bici.
Acum, când se duce anul, nea Vasile Moldovanul
Îşi medaliază neamul.
În anul vechi care-a trecut, eroi ţara a avut
Tot i-am apreciat după cât au meritat
Şi azi îi apreciem, şi medalii o să dăm
Să ştim câţi eroi avem.

Medalia CAPRA TRAGE OAIA FACE
Astăzi va fi înmânată scumpei noastre Alianţe
Aştia îs ca cei trei iezi, dragii mamei cucuieţi
În trei zic că hotărăsc, maiapoi se buimăcesc
Între ei se mai sfădesc. Nu ştiu cine ce-a făcut
Şi pe cine-i de bătut.
Scot sau nu scot ei zăvorul, da au supărat poporul
Ori s-apucă toţi de lucru, ori precis îi papă lupul.
Să-i votăm, să nu-i votăm, asta încă mai vedem
Dar medlie le dăm.
Mai sunaţi din zurgălăi şi strigaţi cu toţii hăi!
Roată uăi!

Medalia UNDE DAI ŞI CINE PLEACĂ
Anul ăsta ni-l arată pe eroul năzdrăvan
Iura Muntean - nastaiaşii moldovan
Îi înalt, cum îs şiuhalii
Mintea nu se prea zăreşte, probabil i se odihneşte
Dar cu pumnii mult munceşte.
Iaca paznic la livadă el ar face multă treabă
Nime-acolo nu se bagă ca să eie vreo prăsadă
dacă el ar sta de pază
Dar aşa în Parlament el se bate permanent
Se paote sau nu se poate, el bagă, el scoate
le hotărăşte pe toate dând cu pumnii pe sub coaste.
Pe Şelin în Parlament l- adus, să- privim toţi ca pe urs
Cu îmbrânceli şi lupchii l-au dus pân în bârlog
Nu cum crezură dânsul să îl ducă ca pe-un... ou

Părea că nu e Şelin dar... Lenin o intrat
Of, e Şălin sau Ilici, ia pocniţi băieţi din bici

Roată uăi!!!