Eu nu ştiu. Credeam că o relaţie trebuie să-ţi ofere putere, încredere de sine, speranţe pentru un viitor mai bun. Dar tu te temi de mine. Sau îţi e frică de emoţii. Nu înţeleg de ce preferi să mă ţii la distanţă zile întregi, apoi când ne revedem, ne cuprindem, vorbim de parcă totul e în regulă, ne sărutăm ca cei mai îndrăgostiţi. Recunosc. Mi-am dorit o relaţie care să nu ceară prea multe obligaţii din partea mea. Ştiu că nu am timp. Şi de acum, timpul liber pentru mine devine un lux. Dar mi-am dorit o relaţie bilaterală, bazată pe încredere reciprocă. Zici că nu poţi să-mi oferi mai mult decât ce mi-ai oferit pân acum. Trăieşti cu clipa. Dar eu nu-ţi cer dragoste necondiţionată. Nu vreau să-ţi fur libertatea. Nici nu vreau să te fac dependentă de mine. Eşti o persoană puternică. Dar cred că te temi de sentimente. Nu sunt eu omul care să-ţi dorească rău. Oare nu meritam ceva mai bun?! Cred că fiecare din noi, merită mai mult. Am spus, nu o dată, că meriţi tot ce-i mai bun!
Acum îţi mai spun doar atât:
Vreau să fii fericită, dragă Kira. Fii fericită în viaţa asta, (cu mine sau fără, asta deja nu mai contează), pentru că altă viaţă nu avem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Pune a tale două copeici