Post ca la urmă

Ştiu ceva despre tine.

Vei răspunde la o întrebare... la orice întrebare... la toate întrebările. Vei răspunde, chiar dacă nu cu voce tare. Vei răspunde cel puţin în minte, chiar dacă nu cunoşti răspunsul.

Da cum la tine?

Eu aşa, o vorbă două şi am plecat.
M-a sunat Filat şi o zis că dacă nu scriu ceva pozitiv despre miniştri ap o să fie rău. După cum vedeţi, nu am scris nimic de bine. Cred că le este rău.
Şi mai vine un 14 februarie. Şi hai să facem labă în timp ce ne uităm la poze cu fete frumoase. Planurile mele pentru acest 14 februarie vor fi fix ca şi cele din anul trecut, da fix în fix, extraodrinar de fix, că mai fix şi nici nu se poate - fix o pulă. Da tu ce planuri ai? Şi cum crezi, mie nu mi-i pohui? Corect. Mie mi-i pohui, să sărbătrim aceasta, să faqcem un Pohui party şi fut... am trecut la altă temă. Mie îmi place Chişinăul, dar nu îmi plac oamenii care trăiesc în Chişinău. Datorită lor, oraşul a ajuns ca un rahat cu lumini.

Altă temă e că nu mai scriu aici. Nu am ce să vă povestesc. Cu vreo 8 ani în urmă la noi era puţină informaţie şi dubiaosă. Dar datorită democratizării şi dezvoltării statului nostru inteligent, informaţia în doar câţiva ani a devenit multă. Foarte multă - şi dubioasă. Principala schimbare de sistem nu e politica - e trecere de la sistemul dualist de gândire la sistemul confortabil al luptei între bine şi rău. O apărut un milion de blogeri care scriu despre politică. Tot atâţea analişti care o vorbesc şi ca şi cum o critică. Nu mai are rost să scri şi eu despre toată huineaua asta. De parcă cineva ar citi şi ar influenţa opinia mea în luarea deciziilor lor.

NU plecaţi nicăieri. Fiţi pe fază. Peste 40 de ani voi mai posta un articol nou nouţ, la fel, plagiat cu cuvinte fix din dex.

De zilele îndrăgostiţilor nu vă doresc nimic. Da pentru ca să nu vă doară capu de duă beţâie - beţi mai multă apă. şi nu uitaţi să folosiţi prezervativele când vă futeţi cu mintea.

Azi vorbim despre cultură.

Avem şi noi cultura noastră. Avem şi un minister al culturii. Iar pe lângă minister mai avem şi un ministru al culturii. Eu i-aş spune mai degrabă – stăpânul culturii. Că de stăânul justiţii aţi auzit şi ştiţi cine e. Stăânul Justiţiei, Stăpânul Moldovei. Dar iaca de stăpânul culturii nu ştie toată lumea. Iaca echipa de la Ministerul Adevărului s-au gândit într-o zi să-i facă o surpriză stăpânului culturii de la noi şi să-i ducă trofeul cela – Câranul de Aur. Apoi tare greu lea fost să il dea pentru că stăpânul culturii o fost de negăsit. Pentru că nu poţi să intri la el aşa simplu. Ştiţi, pe vremuri depildă, dacă vroiaţi să ajungeţi la Stalin, nu puteai aşa simplu să intri la dânsul în cabinet. Trebuie să treci prin gărzile lui, să arăţi aprobare de la securitate, şi apoi te controla şi te pipăia. Aşa şi la noi. Tre să ai o aprobare, ş-ap să aştepţi să ţi se dea acea aprobare. Apoi aprobarea cea ţi se ia apoi iar ţi se dă. Şi aşa pân o să-ţi treacă gustu să-i duci lui Cărlanul de Aur. Pentru că cu atâta cultură de la noi, domnul Focşa aghe age o scote în capăt cu cultura şi încă şi aeştia cu oile lor de aur să mă eie peste chişior. Dap se poate aşa ceva?! Obrăznicie din partea jurnaliştilor. Ia să vină ei în locul meu să vadă câtă muncă este pe tărâmul culturii. Dar ce ştiu ei jurnaliştii...

Mă doare capul

Ieri a fost frig. Azi e şi mai tare. Am fost ieri în faţa scuarului Arcului de Triumf şi am semnat petiţia pentru a cere demisia Ministrului Focşa.

Tata m-a întrebat da ce mă doare capul ce fac alţii. Că s-o băgat jurnaliştii în viaţa lui de ministru şi nu le place cum se comportă.
 De-atita mă doare că mă uit că pe matale nu te doare şi de-atâta şi mai tare mă doare. 


Că dacă nu vă doare capul că trăiţi degeaba şi vă lăsaţi amăgiţi, jăfuiţi şi violaţi ideologic apoi e grav. Măgarul deatita e călărit că n-are suficientă inteligenţă şi voinţă să scape de călăreală. Aşa şi noi - nu vrem să ieşim din mămăligă. Că şi mă rog atâta politică?! Că nu-i treaba noastră şi totuna nu se schimbă nică.

Apoi deatita nu se schimbă – că gândim că nu se schimbă. Şi nici nu o să se schimbe dacă o să stăm mai departe aşa pe şăzute, pe brânci, cu capul în palme cuminţăi şi ascultători.