Ieri a fost
frig. Azi e şi mai tare. Am fost ieri în faţa scuarului Arcului de Triumf şi am
semnat petiţia pentru a cere demisia Ministrului Focşa.
Tata m-a întrebat
da ce mă doare capul ce fac alţii. Că s-o băgat jurnaliştii în viaţa lui de
ministru şi nu le place cum se comportă.
De-atita mă doare că mă uit că pe matale nu te doare şi de-atâta şi mai tare mă doare.
Că dacă nu vă doare capul că trăiţi degeaba şi vă lăsaţi amăgiţi, jăfuiţi şi violaţi ideologic apoi e grav. Măgarul deatita e călărit că n-are suficientă inteligenţă şi voinţă să scape de călăreală. Aşa şi noi - nu vrem să ieşim din mămăligă. Că şi mă rog atâta politică?! Că nu-i treaba noastră şi totuna nu se schimbă nică.
De-atita mă doare că mă uit că pe matale nu te doare şi de-atâta şi mai tare mă doare.
Că dacă nu vă doare capul că trăiţi degeaba şi vă lăsaţi amăgiţi, jăfuiţi şi violaţi ideologic apoi e grav. Măgarul deatita e călărit că n-are suficientă inteligenţă şi voinţă să scape de călăreală. Aşa şi noi - nu vrem să ieşim din mămăligă. Că şi mă rog atâta politică?! Că nu-i treaba noastră şi totuna nu se schimbă nică.
Apoi deatita nu se schimbă – că gândim că nu se schimbă. Şi nici nu o să se schimbe dacă o să stăm mai departe aşa pe şăzute, pe brânci, cu capul în palme cuminţăi şi ascultători.