Avem şi noi cultura noastră. Avem şi un minister al culturii. Iar pe lângă
minister mai avem şi un ministru al culturii. Eu i-aş spune mai degrabă –
stăpânul culturii. Că de stăânul justiţii aţi auzit şi ştiţi cine e. Stăânul Justiţiei,
Stăpânul Moldovei. Dar iaca de stăpânul culturii nu ştie toată lumea. Iaca
echipa de la Ministerul Adevărului s-au gândit într-o zi să-i facă o surpriză
stăpânului culturii de la noi şi să-i ducă trofeul cela – Câranul de Aur. Apoi
tare greu lea fost să il dea pentru că stăpânul culturii o fost de negăsit.
Pentru că nu poţi să intri la el aşa simplu. Ştiţi, pe vremuri depildă, dacă
vroiaţi să ajungeţi la Stalin, nu puteai aşa simplu să intri la dânsul în
cabinet. Trebuie să treci prin gărzile lui, să arăţi aprobare de la securitate,
şi apoi te controla şi te pipăia. Aşa şi la noi. Tre să ai o aprobare, ş-ap să
aştepţi să ţi se dea acea aprobare. Apoi aprobarea cea ţi se ia apoi iar ţi se
dă. Şi aşa pân o să-ţi treacă gustu să-i duci lui Cărlanul de Aur. Pentru că cu
atâta cultură de la noi, domnul Focşa aghe age o scote în capăt cu cultura şi
încă şi aeştia cu oile lor de aur să mă eie peste chişior. Dap se poate aşa
ceva?! Obrăznicie din partea jurnaliştilor. Ia să vină ei în locul meu să vadă
câtă muncă este pe tărâmul culturii. Dar ce ştiu ei jurnaliştii...