Ce mai faci?

Răspunsul nostru la întrebarea „Ce mai faci?" pare un lucru lipsit de importanţă. Dar noi trebuie să răspundem la această întrebare de cel puţin zece ori pe zi, şi poate chiar de 50 de ori pe zi. Aşadar, nu este chiar un lucru neimportant. Reprezintă o parte importantă a conversaţiilor noastre zilnice.

Când cineva te întreabă „Ce mai faci?", ce răspunzi? De obicei, răspunzi doar în câteva cuvinte. Şi totuşi, acest scurt răspuns spune foarte multe despre tine şi despre atitudinea ta. De fapt, acest răspuns chiar îţi poate modela atitudinea.

Am observat că răspunsurile la întrebarea „Ce mai faci?" pot fi împărţite în trei categorii: negative, medio­cre şi pozitive. Să analizăm acum aceste trei categorii şi câteva dintre răspunsurile obişnuite pentru fiecare din­tre ele.

Răspunsuri negative

Răspunsurile negative la întrebarea „Ce mai faci?" includ fraze de genul:

 „Prost"

„Groaznic."

„Sunt obosit"

„Se putea şi mai bine."

„Slavă Domnului că e vineri."

„Sunt mai bătrân cu o zi şi mai sărac cu un leu."

„Nu mă întreba."

Când cineva răspunde „Nu mă întreba", ştiu că situaţia va deveni neplăcută. Persoana respectivă va în­cepe să se plângă de diverse aspecte şi mă va face să re­gret că am întrebat-o „Ce mai faci?"

Îi deplâng cu adevărat pe cei care au o abordare de genul „Slavă Domnui că e vineri." Gândeşte-te la ce îşi spun în sinea lor — „Luni, marţi, miercuri şi joi sunt zile cumplite în fiecare săptămână." Pentru aceşti oa­meni, patru cincimi din săptămâna lor de lucru repre­zintă o perioadă îngrozitoare! A cincea zi, vinerea, este „suportabilă" doar pentru că ştiu că urmează două zile libere! Este oare acesta un mod în care să trăieşti? în­cepi să înţelegi felul în care aceste expresii negative îţi pot otrăvi atitudinea... şi au capacitatea să tragă înapoi şi alte persoane?

Răspunsurile mediocre

Cei din această categorie se află pe o treaptă supe­rioară celor din grupul negativiştilor, dar ar putea să îşi îmbunătăţească atitudinea considerabil. Iată câteva dintre lucrurile pe care le spun:

„Sunt bine" „Nu prea rău." „Ar putea fi şi mai rău" „Ca de obicei/' „încerc să rezist." „Bine."

Ţi-ai dori să petreci mai mult timp împreună cu o persoană care e de părere că viaţa „nu e prea rea"? Este oare acesta genul de persoană cu care ai vrea să închei o afacere? Când folosim astfel de cuvinte, ne diminuăm energia. Îţi poţi imagina oare o persoană care să spună „Ar putea fi şi mai rău" şi să aibă, în acelaşi timp, o ţi­nută dreaptă... şi mult entuziasm? Desigur că nu. Aceşti oameni par să nu fi dormit de două zile.

Adevărul este că oamenii care folosesc cuvinte me­diocre vor avea o atitudine mediocră... si vor obţine rezultate mediocre. Şi ştiu că nu asta îţi doreşti!

Răspunsuri pozitive

Există, totuşi, şi o abordare pozitivă. Ea le aparţine oamenilor entuziaşti, care spun:

„Grozav." „Fantastic." „Minunat." „Excelent." „Super." „Sunt în culmea fericirii."

„Nici că s-ar putea mai bine."

Cei care folosesc cuvinte po­zitive păşesc cu mai multă încre­dere şi tu însuţi te simţi ceva mai bine pentru simplul fapt că te afli în preajma lor. Fii sincer. Cum te-ai simţit când ai citit lista cu răspunsuri pozitive? Nu ştiu ce reacţie ai avut tu, dar eu m-am simţit mai plin de energie după ce am citit-o. Aceştia sunt oamenii pe care aştept cu nerăbdare să îi întâlnesc astăzi. Aceştia sunt cei care vor ajunge probabil să colaboreze cu mine.

De ce nu citeşti încă o dată lista cu răspunsuri nega­tive şi pe cea cu răspunsuri mediocre? Citeşte-le cu voce tare. Cum te fac să te simţi? Deprimat, cu siguranţă!

Dacă aş putea să aleg, aş prefera să mă aflu în preajma oamenilor cu o atitudine pozitivă şi plini de viaţă... spre deosebire de aceia care simt negativişti şi apatici. Există o veche zicală care spune că fiecare dintre noi lu­minează o cameră - unii atunci când intră... iar alţii atunci când ies! Tu vrei să fii o persoană care luminează camera atunci când intră!

Cât despre mine, atunci când cineva mă întreabă „Ce mai faci?", de obicei răspund „Grozav!" Acest răs­puns proiectează o atitudine pozitivă asupra celeilalte persoane şi pe măsură ce îl repet mă simt din ce în ce mai grozav!

Apropo, ce mai faci?

Deja te aud spunând
G-R-O-Z-A-V!

ultimul text despre politică

New media este un concept care a modificat înţelegerea comunicării de masă, adăugându-i noi caracteristici şi conţinuturi şi influenţând, în acelaşi timp, prin aplicabilitatea sa, comunicarea în general, comunicarea politică şi marketingul politic, în special. În Moldova, ca de altfel şi în alte state central şi est-europene, marketingul politic se reduce, de cele mai multe ori, la marketingul electoral. În acest sens, implicaţiile new media în comunicarea politică au determinat o schimbare a modului de comunicare, a strategiilor şi desfăşurării campaniilor electorale, introducând un nou spaţiu combativ: mediul online.

În Republica Moldova, Internetul s-a răspândit cu rapiditate în toate mediile societăţii. Totuşi, dintr-un anumit punct de vedere, clasa politică a adoptat cu entuziasm noul mediu de comunicare, pentru ca, la scurt timp, aceasta să nu-l valorifice îndeajuns în raport cu eficienţa lui.

Prestaţia notabilă a politicienilor pe site-urile de socializare le-a adus un capital de simpatie, convertit în campaniile electorale în capital politic. În contextul unei societăţi aflate sub influenţa erei digitale şi a erei informaţionale, aşa cum o numeşte Manuel Castells, constituie o eroare politică de proporţii ca un politician să nu aibă o pagină web sau un blog şi desigur un cont pe Facebook. Potrivit cercetării efectuate în luna mai 2012, 44% (ceea ce reprezintă 45 persoane) din deputaţii actuali ai parlamentului au o prezenţă on-line, dintre care doar 22 parlamentari au o activitate sistematică. 

(click pe imagine pentru calitate HD)

Putem doar să presupunem că un număr mai mare au atilizat comunicarea on-line doar pe durata campaniei electorale. Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM) numără 16 deputaţi cu un cont pe Facebook, dintre care unul întreţine şi un blog (Şupac Inna), zece din ei având o prezenţă activă. Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM) are 9 deputaţi cu cont pe reţeaua de socializare Facebook, doar un blog activ, al lui Veaceslav Ioniţă, 5 din ei fiind activi. 

(fă click pe imagine ca să vezi ce ascunde)

Partidul Liberal (PL) însumează 3 bloguri, cu 6 conturi pe facebook, activi fiind Mihai Ghimpu şi Valeriu Munteanu. Partidul Democrat din Moldova are 6 deputaţi cu cont pe facebook, dar se exprimă pe blog doar Marian Lupu. Deputaţii neafiliaţi Igor Dodon şi Mihai Godea înregistrează cele mai mari succese, ambii actualizând atât contul de pe facebook, cât şi blogurile personale. Totuşi Igor Dodon e primul care a atins numărul maxim de prieteni, astfel putem afirma că este primul politician moldovean care a utilizat cu succes mediul on-line.

În Moldova, Facebook a cunoscut o rapidă expansiune, fiind reţeaua de socializare adoptată de majoritatea internauţilor. Succesul acesta i-a determinat pe unii politicieni să se adapteze noului curent, astfel încât aproximativ 22% dintre parlamentari întreţin o comunicare cu poporul, pe Facebook. Ca şi la bloguri, tendinţa este de a folosi pagina de Facebook sub forma promovării imaginii publice şi, mai puţin aceea de a relaţiona cu comunitatea online. Astfel Mihai Ghimpu, preşedintele PL, are un număr maxim de prieteni şi o pagină cu 54 de fani. Colegul de partid, Corina Fusu, l-a avansat în popularitate pe facebook, având 357 de fani pe pagină. Din PLDM, doar Chiril Lucinschi a atins numărul maxim de prieteni şi aici s-a oprit. Pagina lui Igor Dodon, a adunat până în prezent doar 61 de „fani”, probabil din motiv că nu o promovează şi are mai mult „gunoi” pe ea, decât informaţie. Politicianul cu cei mai mulţi „prieteni” pe Facebook este Vlad Plohatniuc, a cărui pagină a adunat, până în prezent 1556 de „fani”.

(deamu ştii ce ai de făcut)

 Marian Lupu nu se grăbeşte să-şi facă o pagină publică, limitânduse doar la lista de prieteni.

Ca o caracteristică generală, politicienii moldoveni cu cont pe Facebook preferă să posteze mesaje oficiale impersonale, informaţii şi imagini referitoare la activitatea lor în politică sau în partid, chiar fotografii de familie, din călătorii, şi, în mod excepţional, interacţionează direct cu prietenii din lista lor, potenţiali simpatizanţi.

Potrivit site-ului unimedia.md, putem observa că peste 230.000 de moldoveni au cont pe Facebook, dar numai 20 de parlamentari moldoveni consideră necesar de a comunica prin acest mijloc cu electoratul. Chişinăul nu este doar cea mai mare concentraţie de alegători din Moldova, este şi un test electoral pentru un public bine informat şi de masă. Contează mult mai mult mesajele, dezbaterile, offline-urile şi mai puţin cumpăratul de lideri loclali şi împărţitul cadourilor electorale.

În epoca noastră de imbecilizare comunicaţională, dacă marii criminali precum Adolf Hitler, Iosif Visarionivici Stalin ori Ossama ben Laden ar avea blog, ar fi cele mai citite. Fiind însă mai inteligenţi decât cetăţenii virtuali, respectivii ar acţiona imediat pentru a determina dinamizarea participării la acţiunile lor politice radicale.