Cum e la noi cu cultura?!

Marţi, 31 ianuarie 2012, între orele 12.00 - 13.00 în faţa scoarului Arcului de Triumf Oleg Brega va colecta semnături pentru a cere demisia Ministrului Boris Focşa.
Dacă îţi pasă de cultură şi nu agreezi comportamentul nătărăului - vino şi tu şi semnează petiţia

Va fi  sau nu o bătălie finală între Alianţă şi comunişti?

Acum avem o nouă ocupaţi – să comentăm referendumul. Încerc să-mi amintesc câte subiecte am comentat în ultimul timp fără noimă, fără ca aceste evenimente să aibă o finalitate, şi mă apucă groaza. Alegerile preşedintelui din 16 decembrie, cererea de demitere a procurorului, modificarea Constituţiei,  atacurile raider, demiterea lui Ioniţă, remanierile de Guvern, componenţa Comisiei prezidenţiale pentru reforma în Justiţie –aceste şi multe alte teme au constituit prelejuri minunate pentru bolboroseala inutilă şi gargară aiuritoare, urmărind doar  un singur scop: năucirea tuturor.

Până la urmă, am ajuns într-un nou punct; referendumul constituţional în vederea alegerii preşedintelui pe cale parlamentară  cu diminuarea succesivă a pragului. Va fi acest referendum un punct final sau doar un nou pretext pentru discuţii la diverse televiziuni? Trăgând învăţăminte din experimentel anterioare, înclin să cred că nu suntem nici pe departe la final. Lupta continuă, cum ziceau revoluţionarii cu experienţă – profesie care, se pare, revine în actualitate, dacă luăm serios în calcul intenţiile unor partide politice de opoziţie de a organiza proteste şi acţiuni stradale.  Este interesant de constatat că organizarea referendumului nu pare a fi, din start, o mutare câştigătoare pentru AIE. Petru Bogatu a caracterizato ca pe o mişcare hazardată dintr-o partidă de şah, într-o situaţie aproape disperată, care urmăreşte complicarea poziţiei de pe tablă pentru ca, în ape tulburi, jucătorul aflat în strâmtoare să încerce să fructifice nişte şanse practice. Cu alte cuvinte, teoretic, pozăţia este pierdută. Practic, însă, ne avâtăm în luptă, facem nişte mişcări năucitoare şi-l obligăm pe adversar să răspundă, fiind sub o puternică presiune. Speranţa de care se agaţă aventurierul e că adversarul, strâns în chingi, va începe să facă greşeli. Un asemenea comportament al Alianţei poate fi comparat cu celebrul raport al unui general francez trmis la comandantul major în timpul unei bătălii: flancul stâng e distrus, flancul drept este izolat, centrul se retrage. Situaţie excelentă. Atacăm!

Această ofensivă sinucigaşă a Alianţei nu poate să nu inspire un sentiment de exuberantă juvenilă, determinat de o confruntare de corp. În fond, decizia luată în privinţa organizării referendumului semnifică ridicarea din tranşee a soldaţilor şi trimiterea într-un atac la baionetă. Acelaşi lucru trebuie să-l facă şi comuniştii care declară că vor înfrunta adversarul, privindu-l în faţă. Deci, se apropie clipa unei bărălii finale?

Mă îndoiesc. S-ar putea ca data acestui măcel final să fie din nou amânată. La un moment dat, liderii Alianţei ar putea spune că ar fi poate cazul să ne mai gândim şi să ne mai consultă cu societatea civilă, astfel încât ideea cu referendumul să fie din nou pusă la naftalină. Şi cumuniştii, ar putea, la un moment dat, să arunce securea războiului şi să revină în holurile comode ale palatului Republicii, fără a dârdâi barem un minut pe străzi în plină iarnă. Căci luptele politice nu pot fi comparate cu bătăliile adevărate. Armele politicienilor sunt cuvintele şi microfoanele. Din această cauză, n-ar trebui să ne impacietăm – show-ul cu alegerea preşedintelui must go on.    

Scrisoare deschisă către popor din partea lui baba Vera de la Vulcăneşti

Drajii babei, anul 2012 vine cu o grămada de surprize şi radiaţii pentru noi. În calindarul mezozoic, anul 2012 se cheamă „anul conştiintizării cuantişii”, şeea şi însamnă că fiecare cetăţean din Moldova şi nu numai va conştientiza tot mai tare că şi de dânsul depinde şeea şi se întâmplă în ţară. În 2012 o să se înşeapă o grămadă de minuni. De exemplu: ruşii a să devină pro-români şi o să iasă în stradă cu pancarde uriaşe pe care o să şibă scris ”daioşi rumânschii” ori „naş gosudari Ştefan cel Mare” sau „doloi rusificaţiu”. To în 2012 mancurţii o să se trezească din somnul lor de moarte şi o să se pornească într-un marş de provăduire a valorilor naţionale. Există însă riscul să avem câţiva preşedinţi deodată, deatâta că în anii precedenţi nu am avut nişunul şi amu a să ajiunjim în extrema şeilaltâ şi o să avem 3 preşedinţi. Unul în numele tatălui, unul în numele fiului şi al treile în numele duhului sfânt. Practic vom intra în istorie ca primul stat cu 3 preşedinţi şi respectiv cu 3 prima doamne. Anul 2012 ne va aduşi o justiţie de tip nou. Hoţii vor primi atestat special şi vor pute fura ouă sau boi fără probleme. De exemplu: în mijloaşile de transport dacă prindeţi pe careva cu mâna în buzunarele dumneavoastră – să-i şereţi să vă prezinte adeverinţa de hoţ. Dacă are – apâ lăsaţil să vă fure tăt şi nu vă faceţ griji. Da dacă nu are – spunţii că îl lăsaţi să vă jăfuiască pentru ultima dată. Fix aşa a sâ se întâmple şi cu hoţii de la scară mare. Până când nu a sâ ni şii prezentate adeverinţele de mafioţi, bandiţi sau hoţi – nu lăsăm pe nimeni să ne fure. Lejea a să fie leji pentru toţi la fel. Tot în 2012 a să avem un director al dreptăţii, un director al mişiunii şi un director al consensului. La fel şi mafia a sâ trebuiască să-şi aleagă un preşedinte, să-l votăm tăt poporul frumos, să ştim precis şinii aşela, nu aşă câ unii  zic una, alţii alta şi nişodată nu ştii precis şinii bagă mîna în buzunar concret. Important e să-l cunoaştem. Relaţiile cu partea rusă a populaţii a s s îmbunătăţascâ. Ruşii a să ne răspundă în română necondiţionat, chiar dacă noi a să-i rugăm în jenunchi să ne vorbească în limba rusă. Noi le vom spune „zdrastvuite”, dar ii o să ne răspundâ literar „bună ziua frate sau soră”. Unii ruşi vor merge din casă în casă şi o să ne şiară iertare pentru fărădelejile săfârşite de comunişti pe vremuri. Ei vor spune aşă: vreau să-mi cer iertare în numele lui stalin pentru mocirla comunistă care a mutilat zeci de mii de vieţi. Dar cel mai important, în 2021 a să primim o veste4 frumoasă din Transnistria. Rusofonii de aclolo o să iasă în stradă cu tricoloare şi a să ţâpe în gura mare „Vrem Unire” sau „Cemodan vogzal Moldova”. La Căpriana o să se formeze o coadă de vreo 10 km cu mancurţi reformaţi în tricoloare şi cu lacrimi în ochi. Anul 2012 îi pomenit în calendarul mezozoic drept anul renaşterii patriotişi. Ateiştii se vor întoarşi la credinţă. Credinşioşîi se vor întoarşe la credinţă dublă. Ruşii se vor schimba la faţă. Vor porni greve pentru introduşerea limbii române în rusia şi siberia. Noi ne vom lăsa de băut, de jăluit şi de gândit negativ. Foştii comunişti din guvernare se vor retraje la coblevo şi vor face o carte de memorie în grup cu titlul „Cum ne-am bătut noi jioc de voi şi cum ne-am mai şi bătut jioc dacă ni-aţ mai fi ales”.  Dispeceriţele de la taxiuri vor începe brusc să vorbească în verusir de-alu Eminescu şi Mateevici. A să dispară şansonul din rutiere care a să fibă înlocuit cu muzică clasică sau hard-core. A să dispară şi privirile bosumflate ale vânzătoarelor blonde. Limba de stat va fi numită limbă oficială iar limba oficială va fi numită limba de stat. Şi în sfârşit, tot  în 2012, la întrebarea: înşi limbă o vorbit Eminescu? Lupu va răspunde: iară s înşepi. Parcă v-am spus că avem pre multe etnii ca să dăm răspunsuri directe la întrebări directe. Întrebaţi-mă mai ghini în şi limbă o scris Puşkin, dacă doriţi un răspuns direct.  Şi la final, oameni buni, lăând gluma, oi drama, la oparte, vă doresc un an 2012 plin de  bucurii, realizări profesionale, înţălepşiune, cumpătare şi lumină în toate.

A voastră până la apusul vremurilor, baba Vera de la Vulcăneşti

despre 2011

Oameni buni cu suflet bun. Iaca a mai trecut un an, un an plin de schimbări, pentru uniii mai greu, pentru alţii mai uşor, dar cel mai important, an ul care a trecut are mai multe schimbări spre bine decât spre rău. Nu-i ghini să ne concentrăm asupra răului sau asupra binelui separat, pentru că cum spune poetul, dacă n-ar exista răul, n-ar exista speranţa spre bine, iar dacă n-ar exista ghinile, atunci răul ar uzurpa şi  întreaga noastră viaţă s-ar transforma într-un chin ş-o osândă. Bineînţeles că pentru mulţi oameni viaţa într-un stat sărac e într-adevăr chin şi osândă, numai că noi ştim că de-a lungul vremii, chiar şi sărăcia ne-a învăţat să şim prietenoşi, săritori la nevoie şi băutori, pentru că sărăcia îl împinge d emulte ori pe om să facă lucruri nesfătuite, dăunătoare pentru dânsul şi pentru altul. În special, sărăcia duce la corupţie, pentru că cum am vorbit şi mai demult, cu cât un stat e mai instabil din punct de vedere economic, cu atât şi legea e mai coruptă. Pentru că indiferent de structura unde activează omul, el tot om rămâne şi necesităţile is omeneşti. Dar să ne întoarcem la sărbătoarea noastră şi anume la trecerea în 2012. şi putem noi să spunem dacă ne uităm înapoi, peste umăr. Şi o însămnat 2011 pentru noi?! Chiar dacă unii vor spune că schimbări au fost puţine important e că schimbările au fost măreţe. Din punctul nostru de vedere, cei mai serioasă schimbare este dezvoltarea mass-media, extinderea mediului jurnalistic, şi respectiv apariţia ştirilor despre ştiri ceea ce e foarte şi foarte important. De ce?” foarte simplu. Într-un stat în care oamenii au acces la informaţie şi nu numai la o sursă de informaţie dar la mai multe, acolo există o şansă în plus pentru schimbare, deatâta că mintea omului, fără să ştie ce se petrece în jurul ei – nu poate să se dezvolte. Dea lungul istoriei oamenii au învăţat din greşeli, numai că din păcate anumite greşeli au fost destăinute pre târziu şi foarte multă lume o suferit şi s-o chinuit. Ei da azi, în secolul 21 noi putem spune clar că avem acces la informaţie şi asta înseamnă un mare plus  într-o transformare economică şi alta socială, mentală. Oamenii chiar dacă au tendinţa excesivă de a critica ceea ce se întâmplă împrejur, chiar dacă noi vorbim zi de zi despre dezinformare putem spune clar – atâta timp cât există mai multe surse de informare şi dacă avem şi o capacitatea de-anoastră de descernământ – putem alege şi putem înţelege ceea ce se întâmplă împrejur. O bună bucată de vreme noi am trit ca în întuneric. E clar că unii au să zică că am fost ca în ceaţă, alţii au să zică că mai ghini a fost în trecut, în principiu e adevărat numai pentru unii. În trecut oamenii sinceri şi corecţi au auvut de suferit mai mult decât aceia care au ştiut să se adapteze, să se refacă şi prin asta să supraveţuiască. Azi putem spune că trăim într-o perioadă relativ în libertate. Dar libertate în sensul adevărat al cuvântului nu prea există. Totuşi faptul că noi ne putem exprima liber fără să facem asta în şoaptă asta înseamnă ceva. Putem spune că generaţia noastră e una de răscruce pentru că noi am crescut într-un fel, am învăţat că viaţa înseamnă egalitarism între popoare şi aşa mai departe şi la un moment dat am descoperit că lumea e structurată altfel. Că nu există egalitarismul despre care ni s-a spus, că nu există de fapt prietenia ceea despre popoare despre care am învăţat. Noi trăim într-o lume a strategiilor economice, într-o lume în care alergăm după confort, după echilibru exterior şi un echilibru interior. Cel mai important în situaţia sta este să nu alergăm după inerţie şi să ne pierdem capul, să ne învăţăm şi să ne mai oprim, să analizăm cu grijă ceea ce se întâmplă. În ziua d eazi poate că e mai strigător la cer ca niciodată, noi putem să ne bazăm numai pe noi. Cel mai important este să învăţăm, pentru că învăţătura este mama intelegenţei. Fără inteligenţă noi nu ne putem dezvolta. În afară de inteligenţă noi avem nevoie de sincronizare. Noi trebuie să gândim mai mult sau mai puţin în aceeaşi direcţie. Că dacă unii au să se uite înapoi, alţii la dreapta, alţii la stânga – căruţa o să rămâe pe loc. Fiecare pentru dânsul trebuie să înveţe o chestiune. Când îîţi faci treaba cu delicaţie în domeniul în care t epricepi tu cel mai ghini să nu aştepţi să facă cineva ceva pentru tine. Noi nu trebuie să cădem în capcana comparaţiilor permanente cu alţii. Că alţii îs alţii şi noi suntem noi. Unii au aşa o atitudine foarte autocritică. Spun că noi ca popor suntem prea lenţi, prea răbdători. Din punctul meu de vedere răbdător nu e rău. Dimpotrivă răbdarea, iertarea şi împăcarea sunt nişte virtuţi. Deatâta, haideţi împreună în anul ista 2012 să încercăm să o lăsăm mai moale cu invidia, cu băuturica, cu răutăţile, cu zgârşenia, cu minşiuna, cu hoţia. Pentru că oricare fată negativă se întoarce pin la urmă împotriva noastră. Şi asta nu e o chestiune biblică. E o chestiune demonstrată ştiinţific pornind de la teoria rezonanţei motrice: un om care face rău, influenţează spaţiul cauzal la nivel subatomic în aşa fel încât generează un fel de ţunami energetic informaţional, care apoi se întoarce împotriva lui şi îl înneacă. Noi deamu ştim cu toţii că minciuna, hoţia, răutatea – toate aestea au chişioare scurte. Dar despre răutate nici nu putem spune că are chişioare. Răutatea mai degrabă are colţii ii. Bun. Cam atâta pe moment. Mai departe vă deoresc să aveţi parte în anul care vine 2012 împliniri, bucurii, dragoste, lumină în familie, toleranţă şi spor în toate. La mulţi anii dragii mei. Aveţi grijă cum mincaţi, cât beţi, cu cine vorbiţi, dar mai ales cum gândiţi

Retrospectivă

Hai că am trecut de 2011 şi am intrat în 2012. Poate ar fi cazul să facem o retrospectivă a anului, ce ziceţi?! Eu cred că a fost un an slăbuţ. slăbuţ de tot chiar. Pe plan politic nu sunt succese. Pe plan personal nu e mai bine. Poate pe plan profesional un pic. Oricum acest an a arătar clar nişte nuanţe.
E timpul să dăm şi nişte premii:
Încep chiar de aici. Premiul "Cititorul anului" merge către Igor! El a şi mia comentat pe aici. Cred că îl merită. Igor, unde eşti?! demult nu ai mai intrat pe aici şi nu zici nimic. Redacţia blogului nostru îţi duce dorul.
"Prietenul anului" este Alla. Ea a zis că e nevoie de prieteni pentru a ne asculta, a ieşi împreună şi a be! Nu ştiu cât de mult preţuieşte Alla prietenii, dar sper că premiul ista îi va spune ceva. sau poate nu. nu ştiu.
Mergem mai departe. "Schimbarea anului" este Darius. El a reuşit să schimbe un pic familia mea. Şi parcă e spre bine.
Ultimul premiu, dar foarte important - "Descoperirea anului" - merge direct spre domnişoara Elena! Este o persoană minunată. Am întâlnito la nunta verişoarei, sper să o mai văd şi la cumătrie deja.

Am dat doar premii de bine. Bugetul nostru este ca şi bugetul ţării - sărac şi pierdut. Poate la anul vom da şi premii de rău. dar asta deja la anul.
Ehh 2011... te ţin minte de parcă ai fost mai alaltă ieri..


Şi pentru că ne aflăm nu departe de sărbătoaea de Sfîntul Vasile, poftim mai jos o Urătură de la Moşul Vasile

Ahoooooo!!! Opriţi aici şi pocniţi vârtos din bici

Pocniţi tare toţi odată

Să nu fie discorpanţă Cum se-ntâmplă-n alianţă

Aţi pocnit – închideţi gura Şi-ascultaţi-mi urătura

Nea Vasile Moldovanul urează s-audă tot neamul

Ştiţi c-am pus multă speranţă în a doua alianţă

Azi conform multor sondaje popularitatea-i scade

Discutând de-atâtea ori de şi principii şi valori

Acum târă chept de minte cum s-aleagă Preşedinte

Vor s-aleagă şef de stat, dar au doar un candidat

Legitim înregistrat

Pretendenţi au fost şi mulţi, dar ei n-au fost susţinuţi

Şi de către deputaţi cum prevede legea azi

Ca-nainte eu ţin minte când alegem noi preşedinte

Printre pretenţiicandidau, mulţi handicapaţi erau

Bolnavi care mai de care, şi de cap,şi de chişioare

La putere vreau să vină, dar în cap aveu slănină

Acum nu mai candidează, deputaţii nu semnează

Din unul ales la noi, da-i mereu pe locul doi

Da cum naiba să-i aleji, dac’avem noi aşa leji

Multe-s tare-n călicate, dar nu pot fi încălcate

Trebuie modificate – asta n-o fac deputaţii

Da ei şăd în cresle moi, îi doare în cot de noi

Chiar dacă-i un mormolog, pus în gâlşi el i starioc

E gata să-şi vândă totul numai să nu-şi piardă locul

El nu caută dreptate, lui daţii imunitate

E gata să-şi vândă statul, numai nu-i luaţi mandatul

Iaca cum e deputatul. Măi neam măi, atenţi flăcăi

Nu-i votaţi dacă sunt răi şi strigaţi cu totul Hăi!

Hăăăăăăi!

Le-aţi zis hăi, eu le zic ghei fiindcă nu ştiu ce-s cu ei

Ba cu roşii, ba albastri, se schimbă ca ... semafora

Şi tot sug şi sug poporul

Zic răbdaţi că-s vremuri grele, dar îşi construiesc castele

Spun că ei benguiesc şi tare din greu muncesc

Dar de fapt ne jetmănesc. Ştiţi de ce?

Vă spune Moşul. Fiindc-am stat prea mult pe roşu

Acum pe verde suntem, da-ncotro s-o apucăm

Unul zice spre Rusia, altul vrea spre România

Mulţi vor înspre Europa, dar nu ştiu c-acoloi ... jaleeee

Îi criză şi n-au parale.

Fie-n ţară cât de greu, rîmân în Moldova eu

Mă rog la Dumnezeu să dea poporului meu

Nu bani mulţi, n-o să ne’ajute

Să ne dea minte, da multă

Să nu mai aducem noi din Turcia usturoi

Ceapă, varză şi mărari. Să fim aici gospodari

Pentru deputaţi vreu minte să votez-un preşedinte

Să mergem înainte cât poporul e cuminte

Fără de anticipate că se vor muşca de coate

Sper concluzii toţi au tras, să nu ne-apucăm de ras

Roata uăi acum flăcăi! Hăăăăăiiiiiiii