Oameni buni cu suflet bun. Iaca a mai trecut un an, un
an plin de schimbări, pentru uniii mai greu, pentru alţii mai uşor, dar cel mai
important, an ul care a trecut are mai multe schimbări spre bine decât spre
rău. Nu-i ghini să ne concentrăm asupra răului sau asupra binelui separat,
pentru că cum spune poetul, dacă n-ar exista răul, n-ar exista speranţa spre
bine, iar dacă n-ar exista ghinile, atunci răul ar uzurpa şi întreaga noastră viaţă s-ar transforma
într-un chin ş-o osândă. Bineînţeles că pentru mulţi oameni viaţa într-un stat
sărac e într-adevăr chin şi osândă, numai că noi ştim că de-a lungul vremii,
chiar şi sărăcia ne-a învăţat să şim prietenoşi, săritori la nevoie şi băutori,
pentru că sărăcia îl împinge d emulte ori pe om să facă lucruri nesfătuite,
dăunătoare pentru dânsul şi pentru altul. În special, sărăcia duce la corupţie,
pentru că cum am vorbit şi mai demult, cu cât un stat e mai instabil din punct
de vedere economic, cu atât şi legea e mai coruptă. Pentru că indiferent de
structura unde activează omul, el tot om rămâne şi necesităţile is omeneşti.
Dar să ne întoarcem la sărbătoarea noastră şi anume la trecerea în 2012. şi
putem noi să spunem dacă ne uităm înapoi, peste umăr. Şi o însămnat 2011 pentru
noi?! Chiar dacă unii vor spune că schimbări au fost puţine important e că
schimbările au fost măreţe. Din punctul nostru de vedere, cei mai serioasă
schimbare este dezvoltarea mass-media, extinderea mediului jurnalistic, şi
respectiv apariţia ştirilor despre ştiri ceea ce e foarte şi foarte important.
De ce?” foarte simplu. Într-un stat în care oamenii au acces la informaţie şi
nu numai la o sursă de informaţie dar la mai multe, acolo există o şansă în
plus pentru schimbare, deatâta că mintea omului, fără să ştie ce se petrece în
jurul ei – nu poate să se dezvolte. Dea lungul istoriei oamenii au învăţat din
greşeli, numai că din păcate anumite greşeli au fost destăinute pre târziu şi
foarte multă lume o suferit şi s-o chinuit. Ei da azi, în secolul 21 noi putem
spune clar că avem acces la informaţie şi asta înseamnă un mare plus într-o transformare economică şi alta
socială, mentală. Oamenii chiar dacă au tendinţa excesivă de a critica ceea ce
se întâmplă împrejur, chiar dacă noi vorbim zi de zi despre dezinformare putem
spune clar – atâta timp cât există mai multe surse de informare şi dacă avem şi
o capacitatea de-anoastră de descernământ – putem alege şi putem înţelege ceea
ce se întâmplă împrejur. O bună bucată de vreme noi am trit ca în întuneric. E
clar că unii au să zică că am fost ca în ceaţă, alţii au să zică că mai ghini a
fost în trecut, în principiu e adevărat numai pentru unii. În trecut oamenii
sinceri şi corecţi au auvut de suferit mai mult decât aceia care au ştiut să se
adapteze, să se refacă şi prin asta să supraveţuiască. Azi putem spune că trăim
într-o perioadă relativ în libertate. Dar libertate în sensul adevărat al
cuvântului nu prea există. Totuşi faptul că noi ne putem exprima liber fără să
facem asta în şoaptă asta înseamnă ceva. Putem spune că generaţia noastră e una
de răscruce pentru că noi am crescut într-un fel, am învăţat că viaţa înseamnă
egalitarism între popoare şi aşa mai departe şi la un moment dat am descoperit
că lumea e structurată altfel. Că nu există egalitarismul despre care ni s-a
spus, că nu există de fapt prietenia ceea despre popoare despre care am
învăţat. Noi trăim într-o lume a strategiilor economice, într-o lume în care
alergăm după confort, după echilibru exterior şi un echilibru interior. Cel mai
important în situaţia sta este să nu alergăm după inerţie şi să ne pierdem
capul, să ne învăţăm şi să ne mai oprim, să analizăm cu grijă ceea ce se
întâmplă. În ziua d eazi poate că e mai strigător la cer ca niciodată, noi
putem să ne bazăm numai pe noi. Cel mai important este să învăţăm, pentru că
învăţătura este mama intelegenţei. Fără inteligenţă noi nu ne putem dezvolta.
În afară de inteligenţă noi avem nevoie de sincronizare. Noi trebuie să gândim
mai mult sau mai puţin în aceeaşi direcţie. Că dacă unii au să se uite înapoi,
alţii la dreapta, alţii la stânga – căruţa o să rămâe pe loc. Fiecare pentru
dânsul trebuie să înveţe o chestiune. Când îîţi faci treaba cu delicaţie în
domeniul în care t epricepi tu cel mai ghini să nu aştepţi să facă cineva ceva
pentru tine. Noi nu trebuie să cădem în capcana comparaţiilor permanente cu
alţii. Că alţii îs alţii şi noi suntem noi. Unii au aşa o atitudine foarte
autocritică. Spun că noi ca popor suntem prea lenţi, prea răbdători. Din
punctul meu de vedere răbdător nu e rău. Dimpotrivă răbdarea, iertarea şi împăcarea
sunt nişte virtuţi. Deatâta, haideţi împreună în anul ista 2012 să încercăm să
o lăsăm mai moale cu invidia, cu băuturica, cu răutăţile, cu zgârşenia, cu
minşiuna, cu hoţia. Pentru că oricare fată negativă se întoarce pin la urmă
împotriva noastră. Şi asta nu e o chestiune biblică. E o chestiune demonstrată
ştiinţific pornind de la teoria rezonanţei motrice: un om care face rău,
influenţează spaţiul cauzal la nivel subatomic în aşa fel încât generează un
fel de ţunami energetic informaţional, care apoi se întoarce împotriva lui şi
îl înneacă. Noi deamu ştim cu toţii că minciuna, hoţia, răutatea – toate aestea
au chişioare scurte. Dar despre răutate nici nu putem spune că are chişioare.
Răutatea mai degrabă are colţii ii. Bun. Cam atâta pe moment. Mai departe vă
deoresc să aveţi parte în anul care vine 2012 împliniri, bucurii, dragoste,
lumină în familie, toleranţă şi spor în toate. La mulţi anii dragii mei. Aveţi
grijă cum mincaţi, cât beţi, cu cine vorbiţi, dar mai ales cum gândiţi