Examenul țării noastre

Am auzit că moldovenii care vor să lucreze în Federația Rusă trebuie să știe limba rusă, obligatoriu. Și nu așa, dar trebuie să treacă un examen la limba rusă ca să se convingă angajatorul și cei de acolo că muncitorul venit de după dealuri știe limba rusă. 

Și acum, eu am stat și am analizat chestiunea asta, așa, la mintea cocoșului. 

Băi, da rușii de acolo de la dânșîi de acasă, ei oare nu știu că dacă vin niște moldoveni din Rep. Moldova la lucru în Rusia, ii oare nu știu că Rep. Moldova o făcut cândva parte din Uniunea Sovietică?! Toătă lumea știe. Și ei oare nu știu că dacă Rep. Moldova o făcut parte din Uniunea Sovietică, ap cetățenii din Rep Moldova cam tăți știu limba rusă. Trebuie să treacă numaidecât un examen. 

Ca să și?! 

Ca să clarifice dacă n-o uitat rusa între timp, sau ca să se clarifice cât de bine o știu? Asta mi se pare un fel de abuz. Eu înțeleg dacă aveau aceleași pretenții de la un muncitor venit din Iran, or din Afganistan, din Turcia, din Olanda ori din Belgia, din Anglia, din Franța ori din America. Mă rog, nu știu câți muncitori se duc să lucreze numaidecât din Elveția ori din Norvegia, dar se mai duc. Eu înțeleg pe dânșii să-i testeze. Dar cetățenii din Rep. Moldova, despre care toată lumea știe că o făcut arte din Uniunea Sovietică, ei de ce fac abuzul ista? Noi, de pildă, de ce nu impunem rușii veniți să muncească la noi unor examene de limbă română, să vedem cât de bine știu ei limba română.

Aaaa... clar. Dapoi stai oleacă. Noi o să zicem că la noi, cetățeanul rus, venit el ori născut aici, nu trebuie să se opintească să se chinuie să învețe româna. Că noi dacă ceva, o să vorbim cu dânsul în rusă și el o să înțeleagă că noi înțelegem și noi o să ne înțelegem și o să fie totul bine. Ce să mai pierdem noi vreamea să-l întreb pe rus dacă cunoaște româna, și cât de bine o știe, și dacă vre să se angajeze atunci trebuie numaidecât să știe româna. Da de ce? Lasă că pe noi o să ne umilească rușii mai departe. Și la noi acasă, și la dânșii când ne-om duce să ne angajăm O să ne pună să dăm examene la limba rusă să vadă dacă nu cumva am uitat limba rusă, că, mă rog, după ce o picat Uniunea Sovietică, o trecut ceva vreme și s-o mai născut și copchilăraie. Deci nu se știe cât de bine știu ei limba rusă. Dar muncitorii din Federația Rusă care vor să vină, ori îs aici și vor să muncească în Rep. Moldova, ei nu trebuie să treacă nici un examen, și nici nu se pune problema că ar trebui să știe româna. Ia uite măi băiete, să învețe rusul o limbă străină! Sau ce? Poate vă închipuiți o situație așa în care vă duceți în federația rusă, să vreți să cumpărați ceva într-un magazin, să intrați acolo și să spuneți: даите мне пожалуста бухарку хлеба, de-o pildă, și vânzătoarea să vă spună, vă rog frumos să vorbiți în română. Lla noi, dacă nu știți,vorbim în română. Sau dacă nu sunteți de-acord, vă rog să părăsiți magazinul nostru. Vedeți, așa o situație este imposibilă. Este o situație utopică. Dar iaca la noi asta nu e utopi. La noi nu e utopic să intri în magazin, ori să chemi taxiul și să auzi: пажалуста па руссски, sau și mai rău а па челавечиски можна?
Stiți? Adică nu toată lumea înțelege chestiunea asta. Asta e o chestiune adâncă. De pildă, frații noștri români, ar trebui să le traduc și să construiesc un întreg scenariu. Iaca închipuiți-vă că vă duceți la Chișinău și vreți să întrebați ceva, și nimeriți peste o doamnă ori domnișoară, așa mai împopoțonată, pe care ați decis că mai bine ar fi să vă dăie răspuns la întrebare. Și o întrebați: Nu vă supărați, cum aș putea ajunge la monumentul lui Ștefan cel Mare?!  Și atunci e posibil să aveți o surpriză neplăcută, dacă doamna drăguță, blonduță și fardată excesiv, cu ochii mari albaștri, s-ar întoarce și va spune: pa ruschi pojalusta, ceea ce s-ar traduce – vă rog în rusă – să nu vă mirați. Ceva asemănător ar fi cum ați merge prin Chișinău peste vreo 20 de ani, ați întreba un trecător cum puteți să ajungeți la bibliotecă, iar acela ar spune: in english please. E absurd. He he. Numai la prima vedere. La noi absurdul ista are loc demult. El se întâmplă. E în plină desfășurare.
Contează datele concrete ale problemei, care sunt următoarele: noi suntem o bucată de Românie tăiată și limba în care am crescut și am învățat, pe lânga limba rusă, pe care avem onoarea s-o știm și nu e rău deloc, dar totuși, limba noastră e română.
Aaaa... că ne-am corști, că o venit ofițerimea rusă aici, că a fost un program special de ocupație în care au fost trimiși ruși peste ruși aici la noi la călduț, la vinișor bun, la fete frumoase. Că au venit, s-au aranjat, au avut primele posturi, și au avut privilegii. Asta nu discutăm. Dapoi cum să discutăm noi. Heee...