Pom Pom

Uite că a ajuns timpul să petrecem ultimele zile ale acestui an. Cred că majoritatea din voi deja au împodobit bradul. În această perioadă, eu mă lupt cu eul meu. Eu am un brad micuţ, frumos, din plastic şi îl împodobesc în fiecare an. Eul meu în fiecare an cumpără un brad viu, proaspăt tăiat. Şi ambii facem asta din înalte considerente ecologice.

Tăiem brazi – salvăm natura? Straniu principiu.
Şi totuşi, brazii care se vând prin Chişinău vin din pepinirele de brazi, care se află pe locuri degradate. Viaţa unui brad, până a ajunge Pom de Crăciun, este scurtă: de 2-3ani. Atât îi trebuie unui puiet să crească înalt cât un apartament. Între timp, el întăreşte solul şi produce oxigen. Iar după ce trec sărbătorile, bradul merge la foc. Sau, la gunoi. Unde se descompun iarăşi în 2-3ani.

Ce se întâplă cu bradul din plastic? Da. El poate dura mai mult. Eu îl folosesc de vreo 4 ani. Viaţa medie a unui brad din plastic este de 6 ani. Mai devreme sau mai târziu el devine inutil. Şi se va transforma în gunoi.  Plasticul, în funcţie de compoziţie şi climă, se descompune în 500-1200 de ani. Pe parcurs, el poluează solul şi apa.

Lupta brazilor naturali cu cei artificiali se duce în numele protecţiei mediului, de ambele părţi. Argumentele bradului adevărat sunt mai puternice, mai ales că el intră în casă cu un miros specific de iarnă şi de sărbătoare.
Cumpărând un brad real, finanţaţi sădirea altuia în anul următor. În preţul bradului intră şi 2 ani de viaţă ai unui copac ce produce oxigen şi valorifică terenurile degradate.

Trebuie de găsit un compromis în toate. Şi compromisul cred că va fi cel de brad ecologic, pentru anul viitor desigur.

(Poză preluatăfără de ruşine de pe blogul lui Nata)

Pân atunci trebuie să cumpăr un  brad adevărat, macar de vreo 70 cm.

Sărbătoriţi fericiţi!