Viaţa lui Samuel
Taylor Coleridge a fost adesea folosită drept o ilustrare a modului în care
potenţialul unui mare talent poate fi scurt-circuitat de lipsa de disciplină.
„Coleridge
reprezintă tragedia supremă a indisciplinei. Nici o minte atât de minunată nu a
produs atât de puţin. A renunţat la Universitatea din Cambridge pentru a se
înrola în armată; aplecat din armată pentru că nu reuşea să ţesale un cal; s-a
întors la Oxford şi nu a reuşit să obţină
o diplomă. A publicat un ziar, The Watcman, din care au apărut doar zece
numere şi apoi a dispărut. Se spunea despre el: S-a rătăcit în viziuni ale
lucrurilor ce trebuiau făcute, din care întotdeauna rămâneau în stadiul de
proiect. Coleridge avea toate telentele, cu excepţia unuia – cel al efortului
susţinut şi concentrat.
Avea în minte tot felul de cărţi şi tot spunea: am terminat, mai puţin trecutul pe hârtie. Sunt aproape de a trimite la tipar două volume de versuri.
Avea în minte tot felul de cărţi şi tot spunea: am terminat, mai puţin trecutul pe hârtie. Sunt aproape de a trimite la tipar două volume de versuri.
Dar cărţile nu
părăsiseră niciodată mintea lui Coleridge, pentru că nu putea să îşi asume
disciplina de a se aşeza la masă pentru
a le scrie. Nimeni nu a atins excelenţa şi nici cei care au atins-o nu au reuşit
să o menţină în absenţa disciplinei.”
Dar tu ce ştii despre disciplină?! ai scrisă această calitate în CV-ul vieţii tale?