Viaţa merge mai departe

Oameni buni, iaca au trecut sărbătorile şi am reveni la viaţa de zi cu zi. Sărbătorile au fost inventate de om ca să evadeze de cotidian, ca să uite de griji, ca să uite de săptămânile în care trage la jug. Atuncia, ca să poată respira, omul a inventat sărbătoarea. De multe ori sărbătorile n-au nici o legătură cu realitatea. Noi avem o singură zi a independenţei pe an, aşa că putem să facem aşa o metaforă că restul zilelor din an îs zile dependente şi numai o dată pe an avem ziua independeţei. Cu ziua limbei e tot aşa. O zi pe an e ziua limbii noastre, iar restul zilelor e ziua limbelor lor. 364 de zile cu limba lor şi o zi cu limba noastră. Ei bun, gluma cu gluma dar ştiţi că în fiecare glumă se ascunde un miez de adevăr. Nu vreau să exagenez mult dar voi aşa aţi spune: „Iau-te aista iar o luato cu glume, cu nevoi, cu limba lor, cu limba noastră, cu ziua independenţei”. Staţi oleacă uăi! Uăi oameni buni, toată viaţa noastră e făcută din exagerări. Dacă nu exagerăm – nu învăţăm. Noi nu putem să învăţăm din experienţele străine. Noi trebuie să avem noi experienţele noastre. Trebuie noi să călcăm pe bec ca să ştim ce măsuri să luăm.
Ş-ap la urma urmelor vreu să vă mai întreb ceva: De ce noi merităm să avem sărbătoarea limbii noastre dar ei să nu aibă sărbătoarea limbii lor?! Şi să mai fie şi a treia sărbătoare –limba celorlalţi. Toţi avem drepturi la urma urmei pe pământ şi în societate. Avem drepturi, atunci trebuie ca fiecare să aibă sărbătoare: limba noastră, limba lor, limba celorlalţi, limba celor care au mai rămas, limba celor care or mai fi. Şi de ce numai limba noastră? Ce noi nu avem ochi? nu avem urechi? Şi părul e important. Hai că nu-i aşa de important ca limba dar macar din punct de vedere estetic ne ajută să arătăm pe noi să arătăm într-un fel, să ne prezentăm. Dar tălpile? Tălpile care ne poartă zi de zi în colo şi în coace. De ce nu există sărbătoarea tălpile noastre?! De ce? Dar ziua independenţei? Ce e asta ziua independenţei? Independenţei cui? Independenţei transnistriei faţă de noi? Sua independenţa noastră faţă de transnistria? Sau independenţa noastră faţă de Romania? Sau independenţa României faţă de noi? Despre ce independenţă merge vorba? Eu nu am înţeles precis. Şi aica de o plidă cineva ar putea să zică că eu exagerez. Dar ce noi nu trăim într-o ţară exagerată? Corupţia de la noi nu e exagerată? Felul în care oamenii încă mai pun la îndoială faptul că noi am fost retezaţi de la Romania, aşa, cu foarfecele roşu. Fapul că unii ruşi şi nu numai ruşi încă mai spun cu tupeu că lor ceva le aparţine. Că din bucăţica asta de Romanie lor ceva le aparţine. Din punct de vedere istoric. Înţelegi? Pe mine mă roade asta. Eu îmi pun întrebarea: dar ce le aparţine? Ceea ce o contropit, ceea ce au agonisit, ceea ce au pus de o parte? Eu vorbesc doar despre un procent de ruşi. Pentru că sunt şi ruşi de treabă, ruşi omănoşi. Iaca de o plidă sunt şi ruşi foarte deştepţi care-şi dau copii la şcoală să studieze în limba română la noi. Aeştea îs ruşii de treabă care să îşi lase la o parte aroganţa şi egoismul. Ce nu aţi auzit de complexul superiorităţii? Voi aţi crezut că este numai complexul inferiorităţii. Nu nu nu vă spun. Sunt multe multe complexe. Şi printre dânsele complexul superiorităţii. Iaca ce ţine din unct de vedere clinic, ceea ce înseamnă complexul superiorităţii. Iaca un om dacă de mititel e crescut cu harapnicul şi se urlă şi se ţipă, ap el dacă rezistă şi când ajunge mare ap devine tiran şi se comportă cu ceilalţi fix aşa cum s-au purtat cu dinsul. El se consideră cel mai puternic, el consideră că lui i se cuvine totul, el îi tratează pe oameni ca pe nişte animale cu harapnicul şi se comportă ca un tiran şi cel mai tare îi place să îi înjosească aşa cum el a fost înjosit când el era mititel. Şi dacă ajunge la putere îi vai şi amar de subordonaţii lui. Iaca asita se cheamă complexul superiorităţii, când un om a fost tratat de mititel ca un animal – ajunge un animal. Din păcate, asta e cauzalitatea. Ce-ar mai fi de spus. Iaca cum nevoastre de o pildă ştiţi că la noi sunt nişte animale care deţin controlul asupra unor structuri care în mod normal nu ar trebui să fie controlate doar de o persoană, dar iaca există persoane la noi care controlează tot. Şi mai concret, persoana asta, pentru că nu-s mai multe şi e una, are şi un nume. Îi Plahotniuc. Şi iaca eu mî ăntreb zilele trecute: dacă un om controlează toatecelea toatecelea, oare pe dinsul se poate de controlat? El de o pildă controlează justiţia şi dreptatea în ţara asta şi spune că o să facem în aşa mod încît să nu să se mai producă hoţii şi acte de corupţie. Asta s-ar traduce într-o limbaj mai popular, mai simplu şi mai scurt: eu am să am grijă de unde iau şi unde pun şi de la cine iau şi nimeni nu o să mai spună ce am luat. Iaca asta e toată filosofia. Cine o înţeles o înţeles, cine nu apoi nu.Important aveţi grijă ce vorbiţi, ce mâncaţi iar mai ales la cine vă lecuiţi.