O vorbă veche spune: "Totul ce se face - se face spre bine"
Deseori o folosesc şi eu, pentru că totuşi încerc să am o atitudine pozitivă, parcă mai am şi o gândire ozitivă - căci aşa se numeşte şi locul ăsta sacru unde eu îmi deschid gîndurile. Dar să trecem la oile noastre. Nu am înţeles de la început care e binele din aceea că m-am întors din America cînd m-am întors. A trebuie să treacă 2 ani ca să ştiu realizez poate e mai bine aşa.
Nu am înţeles care e binele când mi-a fost spart apartamentul şi mi-au fost furate lucrurile la care oate ţineam cel mai mult, pentru că sunt materialist, pentru că le-am cumpărat cu banii pe care i-am făcut cu propria forţă.
Nu am înţeles care a fost binele când vecinii de sus în luna august mi-au inundat apartamentul şi nici măcar nu au recunoscut că sunt vinoveţi.
Şi încă nu înţăleg de ce cînd te simţi fericit şi crezi că acum e cea mai bună parte a vieţii - se întâmplă ceva ce îţi strică pofta de toate.
Marţi, 5 septembrie, a fost una din zilele când viaţa se schimbă, cînd se laege să mergi pe drumul din dreapta sau spre stînga. Până azi ziceau că a fost cea mai bună zi din viaţa mea. Azi zic că e una dintre acele zile care mi-a furat visele. Şi azi mai zic că azi e ziua când viaţa mea iaraşi a luato pe o cale la care nu am dorit să mă aştept.
Nu pot să înţeleg care e binele din ceea că am primit refuz de viză pentru SUA. Voi aştepta acea zi cînd am să aflu parte cea mai pozitivă care trebuie să continue după această mişcare. Oare de cât timp va fi nevoie?!
Cu regret, pot doar afirma că acum sunt un loser.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Pune a tale două copeici